decembrie 30, 2010

DUMNEZEU NE DA DE STIRE PRIN SEMNE

“Ferice de omul, care îsi pune încrederea în Domnul, si care nu se îndreaptă spre cei trufasi si mincinosi!” [Psalm 40:4]

Am incercat de mai multe ori sa citesc Biblia si mi-am spus ca nu o pot intelege pentru ca, de mica nu am fost la biserica, iar la scoala nu am facut religie etc...
Cu timpul Dumnezeu mi-a aratat ca El exista si in viata mea ca si in viata ta, in viata tuturor, trebuie doar sa fi atent/a la ceea ce se petrece in jurul tau.
Dumnezeu ne da de stire prin semne.
Bunaoara seara dupa rugaciune imi fac planuri pentru a doua zi si imi propun sa pun apa intr-o sticla de 5 litri pentru a sta la cald in vederea udarii florilor din locuinta. Dimineata in graba mare am uitat de acest plan cu desavarsire. Cind am fost gata de plecare, pregatita sa ies pe usa aud un zgomot ....
Sticla in care imi propusesem sa pun apa s-a rasturnat si mi-a atras atentia ca nu am facut ceea ce am planificat de cu seara. Imediat gandul meu s-a indreptat spre Dumnezeu care prin acest semnal mi-a transmis ceva. Stiu ce mi-a transmis si am reflectat indelung la acest aspect.
Fiti atenti la semne, Dumnezeu este langa fiecare dintre noi.
SA AVETI INCREDERE IN DUMNEZEU.
AN NOU FERICIT TUTUROR CARE CITESC ACEST MESAJ.

 

Aura-Arad


AMR: 0 MEDITATII

decembrie 29, 2010

IUBIRE VESNICA

"Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire vesnică; de aceea îti păstrez bunătatea Mea!” [Ieremia 31:3]

Nu stiu daca nu vi s-a intamplat vreodata..., dar mie mi se intampla zilnic sa citesc din biblie si apoi sa realizez ca am citit doar fara sa inteleg nimic...parca nici nu am citit pasajul respectiv....
Uneori citim doar pentru ca ne-am obisnuit sa citim si uitam sa si intelegem..sa meditam...acum cateva zile am ramas impresionata de acest verset si am inceput sa ma gandesc...la el..asa de mult incat am uitat sa cobor din troleu :) ..trebuia sa ajung la munca...cand mi-am dat seama am coborat fericita de iubirea lui Dumnezeu si am inceput sa ma intreb: Oare cum ar fi sa iubesc pe cineva cu o iubire vesnica? Indiferent ce ti-ar face..tu sa ierti si sa iubesti...el iti da o palma...tu iubesti..el te jigneste ..tu iubesti....
Un Dumnezeu atat de mare grozav si minunat care iubeste....de atatea ori ne-am batut joc de El.. de atatea ori L-am rastignit... de atatea ori nu I-am slujit si am ales idolii acestei lumi si placerile acestei lumi..si EL....ne-a iubit....
Cand ai iubit ultima oara dragul meu in felul acesta? Ai iubit vreodata in felul acesta?
Si inca o intrebare..... oare nu ne-am obisnuit cu bunatatea si iubirea Lui incat mergem pe un drum gresit cu ideea ca EL IUBESTE? Sa nu ne lasam amagiti! Dumnezeu nu se lasa batjocorit!


Teodora,Bucuresti


AMR: 0 MEDITATIE

decembrie 28, 2010

LA MULTI ANI, ISUS

“Astazi, in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata, semnul dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” [Luca 2:11-12]

“Astazi”… ce cuvant minunat, este un cuvant care ramane la modul prezent, nu-si schimba forma. Deci, Dumnezeu ne reaminteste mereu si mereu prin acest cuvant, caci Domnul exista.
In fiecare an, Isus se coboara din cer pentru noi ca sa ne imbucure si sa ne reaminteasca motivul venirii Lui: Dragostea pentru intreaga omenire! Ce minunat!
De obicei, cand este ziua onomastica a cuiva, sunam acea persoana sau il bombardam cu mesaje frumoase, care-l imbucura si-l fericeste. Este o zi speciala pentru el.
Imi aduc aminte, de ziua mea, mi-am facut toata treaba acasa printre sms-uri, multe telefoane si a fost atat de minunat , vazand ca ma iubesc atatia si nu m-au uitat. Este un sentiment extraordinar.
Cati dintre noi L-am sunat pe Isus ca sa-L felicitam, sa-I uram un: La multi ani!”? Ai apelat la linia telefonica, a Tatalui Ceresc? I-ai multumit Lui pentru Fiul Sau? Nu e tarziu nici acum…Cuvantul “astazi” este valabil oricand. Utilizeaza-l cat inca mai poti.
Cred ca nu exista om care sa nu-si stie locul natal, locul in care s-a nascut…Acel loc nu este uitat niciodata. Are o mare importanta. Asadar, nici Isus Hristos NU uita locul in care se naste.
Fie ca ieslea inimii tale sa fie cu adevarat folosita. Accepta ca Domnul si Mantuitorul Isus Hristos sa se nasca astazi in inima ta. Este locul pe care Domnul nu-L uita. Inima ta este importanta pentru El. Sa nu te indoiesti de acest lucru.
LA MULTI ANI, ISUSE!!! Sa traiesti vesnic in inima noastra.



Felicia P.-Timisoara



AMR: 1 MEDITATIE

decembrie 27, 2010

PACEA, PARFUMUL CREDINTEI

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăsuiesti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” [Isaia 26 :3]

Dacă te încrezi în Dumnezeu, vei avea inima tare, iar pacea îti va fi asigurată. Simplu!
Da, pare o „retetă” usoară, fără multe „ingrediente”. Ingredientul de bază e cel mai important: credinta. Să te lasi pe mâna Lui, să ai încredere că drumul ghidat de El e cel mai bun, să crezi că nu esti singur nici măcar o clipă! Când înfloreste în tine credinta, inima nu-ti va mai putea fi clintită sau răsturnată de lucruri, împrejurări sau oameni, pentru că pacea Lui te umple!
Bătăliile inimii nu vor răsuna tare din cauza groazei, fricii, temerilor, neîncrederii, ci datorită linistii ce ti-e pusă înăuntru!
E acum pace în inima ta?
Aseară, pe întuneric, când păseai pe drumul spre casă, încoltea siguranta în inima ta?
Ti-a fost inima tare când acea veste proastă a venit pe neasteptate?
Te-ai încrezut în Dumnezeu când persoana apropiată ti-a întors spatele?
Dacă da, atunci continuă să-ti „hrănesti” viata cu această retetă!


Diana T., Timisoara

AMR: O MEDITATII

decembrie 24, 2010

NU TE TEME

"Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îti vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." [Isaia 41:10]

Încă de mici copii învătăm ce înseamnă despărtirea, pierderea, absenta cuiva din viata noastră. Încet, încet, ne asteptăm să fim abandonati, trădati, refuzati, dezamăgiti de fiecare persoană... chiar si de Dumnezeu! Teama aceasta ne macină si ne răscoleste adesea, pentru că uităm că El este cu noi, că El este DUMNEZEU cel iubitor!
Când problemele vin peste noi si nu reusim să le dăm de capăt, Îl strigăm, Îl căutăm, dar în disperarea noastră nu ne dăm seama că El era deja cu noi în tot acel timp si încă este si-n clipa de fată!
Oamenii sunt oameni, El este Dumnezeu. Domnul Isus stia că va fi trădat, abandonat, batjocorit de oameni. Dar Tatăl I-a fost alături...
Nu te teme, Dumnezeu priveste asupra ta! Nu-si mută privirea spre altceva, ci îti acordă maximă atentie si sustinere si dragoste. Îti cunoaste slăbiciunile, si pe-ale celorlalti, de asemenea, de aceea îti cere să nu te temi pentru că El este cu tine...

„Si eu nu mă tem...”







Diana T., Timisoara

decembrie 23, 2010

DOAR IPOCRIZIE???

“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre”. [Romani 12:2]

Intr-o dimineata ascultam si vizionam un videoclip al formatiei Hillsong Kiev. Pentru un moment admiram multimea de tineri care se inchinau si se dedicau lui Isus. Mainele lor ridicate spre cer, ca un semn al foamei lor dupa cel Sfant, m-au determinat sa meditez… In cercurile de tineri crestini si nu numai tineri, se vorbeste mai tot timpul ca bisericile sunt pline de oameni ipocrizi, ca inimile sunt impartite. Ma doare groaznic cand aud si vorbe de genul: mai buni sunt necrestinii decat crestinii, toti sunt la fel etc. Oare numai atat sa fie in biserica Celui Care a venit pe pamant, S-a jertfit si o iubeste cu atata ardoare?
De ce vedem doar negru, in culori gri? De ce vedem numai ce este negativ?
Pentru un moment am avut revelatia ca avem ochelarii, prin care privim lumea, innegriti de fumul idiologiilor pagane si de negativism. Si ca mereu cautam exemple perfecte in oameni si apoi le vanam toate greselile. Si atunci cand nu-i vedem ca exemple ne dezamagim. Si scoatem concluziile de mai sus, care bineinteles ca sunt gresite. Pentru ca intre crestini sunt oameni diferiti: oameni sinceri cu dorinta de-a creste, dar gresesc, oameni care au nevoie sa se pocaiasca mereu si mereu si sa se lase de multe obiceiuri pe care le-au carat de-a lungul timpului etc. Si totusi o inima plina de dragoste va vedea si multe lucruri bune si frumoase in toti oamenii care au hotarat sa aleaga viata cu Isus.
Stiu si sunt incredintata ca avem in jurul nostru inimi sincere si pline de Prezenta Divina. Cum am putea sa spunem ca e doar ipocrizie in inimile oamenilor crestini??? Cand exista tineri care si-au lasat casa, parintii, familia si colegii la 1000 km si au plecat in alta tara total necunoscuta (oameni necunoscuti, limba necunoscuta, cultura necunoscuta etc). Acolo slujesc cu dorinta de-a aduce frumusetea lui Isus printre oameni, incurajeaza biserici mari prin experientile pe care le-au avut cu Dumnezeu. Sunt gata sa astepte o noapte sau poate mai multe intr-o gara un tren care sa-i duca int-o alta tara la fel de necunoscuta. Numai cine a asteptat noptile trenul prin gara stie ce inseamna in toiul iernii sa stai intr-o astfel de gara. Cand oboseala, frigul si lupta cu tine insuti se bat cu tine la cutit… Cand visezi, cu adevarat visezi, un pat si o perna, o camera in care sa ai caldura. Si apoi cand iti mai amintesti ca nu ai toti banii pentru a sta in tara respectiva, ca nici nu stii cum si de unde ii vei primi…atunci chiar traiesti prin credinta.
Si mai poti spune ca este doar ipocrizie???
Si aici doar un exemplu din viata unor tineri pe care ii poti numi nebuni dupa Isus. Dar daca am observa frumusetea din viata fiecarui crestin…oare ce-am spune???
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu ma refer aici ca totul e roz si ca toata lumea crestina e plina de culori frumoase. Avem cazuri si cazuri, probleme cu adevarat grave. Dar idea mea e ca noi, ca si natiune, nu avem ochiul format sa vedem si binele si frumusetea in cei din jurul nostru. Si apoi sa nu ne miram ca ajungem sa vedem asa si o lucrare pe care o facem chiar noi.
In Romani 12:2 se spune: “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre,…” Verbul “prefaceti” are aici sensul “sa va schimbati”, adica sa va schimbati mentalitatea, modul de-a gandi. Exact aceasta ni se cere noua in cazul problemei expuse mai sus. Sa ne schimbam gandirea despre cine este in biserica lui Dumnezeu si cum trebuie sa vedem oamenii care nu ne satisfac asteptarile.
Daca vom ramane sub marca acestei gandiri negativiste, vom realiza ca si cei care le spunem noi ca “sunt din lume” vor vedea biserica la fel. Pentru ca orice gand pe care il avem, mai tarziu se transforma in cuvant, iar mai multe cuvinte vor transmite un mesaj. Atunci lumea va auzi un mesaj contrar Bibliei de la noi, crestinii.
Suntem chemati sa proclamam cuvinte de speranta si adevar, nu de blestem si de negativism. Suntem chemati sa binecuvantam, adica sa aducem speranta, cuvinte pline de putere si viata in lume.

 
Virginia Greceaniuc



AMR: 1 MEDITATII






decembrie 22, 2010

TOTUSI…

“Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Si pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” [Psalm 73:25]

Cand nu am timp sa-i ajut pe altii, Tu, imi dai totusi oportunitatea sa le fiu alaturi.
Cand nu am dorinta sa fac prea multe, totusi esti aici cu mine si pui entuziasm in inima mea.
Sunt uimita de Puterea pe care o descoperi in inima mea…
Azi, spre exemplu:
Nu am cucerit tari si totusi simt victoria in viata mea.
Nu am mutat muntii de pe harta si totusi simt puterea cum se scurge prin venele gandirii si ale inimii.
Nu stie nimeni despre mine cu ce ma lupt si care este viata mea, nimic nu se spune la sitiri despre mine si totusi, TU, Dumnezeu Unic si Imparat al Imparatilor, ma cunosti atat de bine.
Nu am ochii indreptati spre stiinta si filosofie si totusi cei din jurul meu imi spun ca ai pus intelepciune in inima mea.
Nu am comori sau conturi pline de bani si totusi sunt asa implinita ca si cum am tot ce este in lumea aceasta.
Nu am case sau masini, dar am oportunitatea sa investesc in viata adolescentilor si tinerilor. Astfel, ei sunt avutia mea, pe care mi-ai incredintat-o, pentru toata viata.
Azi cand an inteles inca odata ca nu conteaza proiectul, ci oamenii pe care ii am in echipa…
Azi cand am realizat ce BOGATII mi-a incredintat – OAMENII, care sunt cununa creatiei Tale.
Si totusi eu nu sunt nimic mai mult decat un om imperfect, dar pentru care Ti-ai dat Fiul, in care ai hotarat sa investesti din plin, pe care doresti sa-L faci asemenea Tie.
FARA TINE NU AM NIMIC.
FARA TINE SUNT NIMIC.
FARA TINE NU STIU CUM SA LUPT.
FARA TINE AS MERGE INTR-O DIRECTIE GRESITA…

Multumesc.. Tata!

Virginia Greceaniuc

AMR: 1 MEDITATIE

decembrie 21, 2010

MAI ESTE O VESTE BUNA

“Astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor, care este Cristos Domnul.” Luca 2:11 …”Nu este aici, ci a inviat.” Luca 24:6a Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru va veni in celasi fel cum l-ati vazut mergand in cer.” [Faptele Apostolilor 1:11]


“No news, good news. Nu sunt vesti, sunt vesti bune”, spune un celebru proverb Americam. Multi parinti cunosc proverbul pe propria piele. Cand copiii nu dau niciun semn de viata, inseamna ca sunt bine. S-au obisnuit ca suna sau vin acasa doar cand au probleme.
Dumnezeu nu doar ca asteapta vesti de la noi, dar ne si trimite vesti. Iar cele mai frumoase sunt ca ni s-a nascut un Mantuitor, ca acest Mantuitor a inviat si ca va reveni. Stirile pozitive nu prea au ecou in media. De impact sunt stirile negative. Din fericire Dumnezeu ne trimite stirile Lui bune: ni s-a nascut un Mantuitor, a inviat si va reveni. Voi trece stirea pe ignore cum fac cu altele? Mai sunt constient ca am nevoie de un Mantuitor? Si daca tot am un Mantuitor ce fac cu El? M-am plictisit cu El pentru ca uneori e monoton si nu are umor, nu e tolerant sau din contra e prea tolerant? Ma incomodeaza ideea ca nu ma descurc singur si ca am nevoie de un Mantuitor?
Se apropie Craciunul si ne vom saluta din nou atat de frumos „Cristos s-a nascut!“ Inseamna asta ceva pentru mine si cei dragi ai mei? Vestea buna e pentru tot “norodul”. Dumnezeu sa o faca veste buna pentru cei pe care ii iubim!

Daniela



AMR: 3 MEDITATII

decembrie 20, 2010

CAUTA SEMNELE PE INTELESUL TAU

“Iata semnul dupa care il veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” [Luca 2:12]


Dumnezeu are un tact pedagogic de invidiat. Imi place sa vad cum vorbeste in scripturi pe limba fiecaruia. Pastorilor le vorbeste printr-o iesle in care nu e fan, ci un bebelus special. Magilor le vorbeste printr-o stea, nu printr-o iesle.
Dumnezeu nu s-a schimbat. Si tie iti vorbeste pe limba ta, in specializarea ta, oricare ar fi ea. Am cunoscut un medic care si-a schimbat atitidinea fata de bolnavi dupa ce a vazut cum a fost tratat tatal lui de catre colegii lui dintr-un alt spital si cum l-au tratat pe el ca apartinator. Si-a promis ca se va purta altfel cu bolnavii, dar mai ales cu apartinatorii. Si se poarta admirabil.
Mie imi vorbeste prin muzica si cuvinte.
Tie cum iti vorbeste Dumnezeu. Nu te astepta sa-ti vorbeasca prin stele cand tu nu le deosebesti. Nu te astepta sa-ti vorbeasca prin avioane cu reactie cand tu te pricepi la flori sau la goblen.
Dumnezeu a invatat limba ta. Taci si asculta-L. Iar cand i-ai inteles mesajul fa la fel ca pastorii. “Pastorii au zis unii catre altii: Haidem sa mergem pana la Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul … Si pastorii s-au intors laudand si salvind pe Dumnezeu pentru toate cele ce vazusera si auzisera si care erau intocmai cum li se spusese.” [Luca 2:20]

Daniela



AMR: 3 MEDITATII

decembrie 19, 2010

CAT DE IMPORTANTA E FATA OMULUI PENTRU TINE?

“Dacă impliniti Legea Imparateasca, potrivit Scripturii: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, bine faceti. Dar daca aveti in vedere fata omului faceti un pacat si sunteti osanditi de lege ca niste calcatori de lege.” [Iacov 2:8-9]

In avampremiera sarbatorilor ne pregatim casele si inimile de sarbatoare, fiecare cum putem mai bine. Ne facem cadouri unii pentru altii, unii se gandesc si la cei nevoiasi.
Am asistat in aceasta perioada la cateva scene care mi-au dat de gandit. Voluntarii unei organizatii distribuiau fluturasi intr-un hypermarket, incercand sa convinga cumparatorii sa doneze produse alimentare sau bani pentru familii nevoiase si copii bolnavi. La un moment dat un cuplu tanar s-a apropiat de ei, au luat cateva produse din cosul lor si le-au donat, iar apoi sotul s-a gandit sa dea si o suma maricica de bani. S-a uitat peste brosura cu poze de la campania de anul trecut. Copii cu boli oncologice, batrani, familii sarace, iar la un moment dat poze cu familii de tigani. A pus inapoi brosura si a bagat portmoneul in buzunar. Putea dona pentru oricine, in afara de tigani. Cat am stat in apropiere, am constat ca au primit mesajul si au donat oameni mai simpli sau din clasa medie, cu cosuri nu prea pline, iar altii au intrebat ce cadouri si produse sa puna in cutia de pantofi.
M-am gandit din nou la cat de mult ne uitam la fata omului si ce bine ca Dumnezeu nu este interesat doar de asta. Eu nu ma incadrez in standardele de Miss si Mister. Majoritatea dintre noi nu suntem atat de aratosi. Si ne impacam cu asta, dar avem pretentia ca ceilalti sa arate bine daca vor ajutorul sau votul nostru.
Dumnezeu ne cere din nou sa nu ne mai fixam pe fata omului. L-am fi urmat pe Isus daca ar fi fost contemporan cu noi? Nu dormea la hotel si nu avea casa Lui, era un om obisnuit… “N-avea nici frumusete, nici strălucire ca să ne atragă privirile, si înfătisarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” [Isaia 53:2]. L-am fi ajutat cu o masa calda, la cat de controversat era? Avem curajul sa-i ajutam pe cei care nu arata bine si sunt indecent de saraci? Vom indrazni sa nu ne mai uitam doar la fata omului ca sa nu “fim osanditi de lege”?


Daniela

AMR: 4 MEDITATII

decembrie 17, 2010

INTREBARI INTREBATOARE

"Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, esti în Mine, si Eu în Tine; ca, si ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." [Ioan 17:21]

Te intrebi oare de ce lumea in ziua de astazi nu mai este atat de sensibila la Cuvantul Lui Dumnezeu? Te intrebi oare "de ce Doamne, lumea nu mai vrea sfintenia Ta?" ? Oamenii din ziua de astazi au o inima impietrita pe care Dumnezeu nu o va inlocui daca noi actionam in continuare la fel. Cand ii spui unui om despre Dumnezeu, ciuleste urechile, dar cand ii spui despre Domnul Isus incepe deja sa evite subiectul acesta. De ce exista aceasta necredinta in Domnul Isus in vietile lor? Oare Domnul nu ii mai cerceteaza? Oare Domnul nu se mai indura si de ei? Inima lor e chiar atat de impietrita incat Dumnezeu i-a lasat de izbeliste?
Raspunsul este cat se poate de simplu: "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." Ce trebuie sa facem NOI ca ei sa creada in Domnul Isus? Este foarte clar (chiar daca versetul acesta nu prea este luat in seama in zilele de azi):"Mă rog ca toţi să fie una(...)pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis." Acel "una" inseamna unitate in biserica si biserica sa fie in unitate cu Tatal, Fiul si cu Duhul Sfant.
O concluzie este aceasta: daca noi nu avem o purtare care este axata pe dragoste si iertare in biserica si daca in biserica nu exista unitate, atunci lumea nu va crede ca Domnul Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Mesia pe acest pamant. Sa ne gandim ca noi daca nu ne vedem de lucrurile noastre in biserica (adica dragostea, iertarea, implicarea in vietile altora si implicit slujirea) si in schimb facem fapte cu care aruncam cu noroi in Dumnezeu (adica dezbinarea, barfa, batjocura, defaimarea, implicarea in vietile altora cu un scop rau si toate faptele care nu sunt in dragoste) atunci lumea niciodata nu va accepta Cuvantul care este Isus Hristos, Mesia!
Fie ca Domnul sa ne cerceteze si sa ne ajute ca sa fim mai atenti la lucrurile pe care le zicem sau pe care le facem pentru ca de multe ori nu stim cum omul de langa noi primeste aceste lucruri(mai ales daca nu il cunoastem)...si nici nu ne interesam cum le primeste si continuam sa facem la fel. Fie ca Domnul sa ne ajute sa facem totul in dragoste si spre slava Lui!
Amin!

Anonim

decembrie 16, 2010

VISE MARI


Era o după-amiază frumoasă! Obosită mă întorceam acasă după lectii. Discutam cu prieteni de ai mei despre diferite subiecte. De obicei îmi place să comunic si să-i cunosc pe cei care sunt în preajma mea. Asta făceam si acum…
Îl întrebam pe unul dintre prietenii mei de ce multi tineri nu acceptă să discute despre subiectul Inima de Tată a lui Dumnezeu. E vorba despre caracterul real a lui Dumnezeu fată de noi, copiii Săi. Fiindcă venim din familii disfunctionale, Îl vedem pe Dumnezeu ca tatăl nostru biologic. Or acesta este un mod gresit de-al vedea pe Dumnezeu…
Din discutie in discutie, am ajuns sa discutam despre ce am trait noi cand am inteles ca Dumnezeu e un Tata adevarat. Era chiar o discutie interesanta si plina de amintiri. Apoi un coleg ne impartasea ce fel de tata isi doreste el sa fie pentru copiii lui. Cand va avea copii vrea sa-i iubeasca cu adevarat, sa-i educe corect, sa-i pedepseasca corect. Astfel copiii lui sa creasca cu o imagine corecta despre Cine este Dumnezeu cu adevarat. El spunea ca isi doreste sa fie un model de tata care sa reflecte chipul lui Dumnezeu corect.
Pentru un moment am avut asa o bucurie in inima; o descoperire divina!!! Ma gandeam..  Doamne, noi suntem niste tineri asa simpli, dar ai pus in noi asa vise mari si frumoase. Suntem diferiti si venim din familii disfunctionale. Avem in mintea noastra amintiri dureroase despre familii noastre: nu am avut suficienta comunicare cu parintii nostri, nu am avut parte de imbratisari, nu am fost incurajati ca sa luptam in viata, nu am fost apreciati pentru ceea ce am facut, nu am fost invatati cum sa incepem o relatie de prietenie fata-baiat etc. Si toate aceste lacune ne-au facut sa crestem disproportional - pentru ca azi mai avem inca ranile “copilului orfan”. Am suferit destul de multe ca si adolescenti, apoi ca si tineri. Unii am ajuns la 19 ani sa spunem ca nu ne vom casatori niciodata, altii sa ne aruncam cu indiferenta pe caile vietii. Am ales un anturaj bolnav de alcool, droguri, distractie murdara etc. Ne-am refugiat in mediile acestea, considerand ca acolo vom gasi ceea ce nu am primit din familie…Dar ne-am inselat, cand am fost tradati si folositi…Apoi am suferit in singuratate si am ajuns la disperare…Viata nu mai avea nici un sens…la doar 20-21 de ani.
Si acum am descoperit ca inima noastra e plina de vise mari. Ne dorim sa ne facem viitorii copii cu adevarat fericiti. Vrem sa luptam pentru ca sa avem familii sanatoase, cu relatii in care sa-L reflectam pe Dumnezeu ca Tata. De unde vin toate aceste dorinte? Doar noi am trait in familii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ne-au implinit multe dintre nevoile noastre…
Adevarat, ca numai Dumnezeul nostru, a schimbat inima noastra, a cucerit viata noastra cu dragostea Sa. A facut inima sensibila la dragostea Sa, la chemarea Sa de-a trai o viata implinita prin El. Apoi a pus vise marete si frumoase in noi!!!
A pus dorinta de a avea familii sanatoase; de a pretui ceea ce El a creat si a intentionat sa fie viata de familie. Ne-a facut chiar sa tanjim dupa asta. Ne invata cum sa Il reflectam ca Tata plin de dragoste in familie. Si minunat ca vindeca ranile din inima noastra, scoate mentalitatea de “copil orfan” din noi. Da, acestia suntem noi!!! Niste tineri simpli, dar care au vise mari de la Dumnezeul nostru, prin care El doresti sa schimbe lumea si societatea aceasta. Si eu cred ca vom avea putere suficienta de la El ca sa facem diferenta intr-o lume care are nevoie de dragoste.
PUTEREA LUI DUMNEZEU ESTE NEMARGINITA!!!!


Virginia Greceaniuc

AMR: 1 MEDITATII

“Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?” [Iov 36:22]

decembrie 15, 2010

NU ESTE PUTERE MAI MARE….

“Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant, cat si ce este in ceruri, facand pace prin sangele crucii Lui.” [Coloseni 1:19-20]

Frumusetea povestilor adevarate mereu m-au fascinat. Mereu m-am intrebat de ce sunt asa atragatoare.
Iata una dintre aceste povesti care m-a fascinat, ascultand-o intr-o duminica dupa cina.

Intr-un sat uitat, parca de lume si de toata modernitatea in care traim noi, locuia un trib. Viata lor parea simpla: fara autostrada, fara telefoane, fara computere, fara masina de spalat automata etc. Desi simpli, aveau pe cineva care ii conducea, ii conducea fara sa aiba un birou si o autoritate anume. Ii conducea prin secretele spiritualitatii, pe care, zicea el, ca le cunostea. De fapt, multi recunosteau aceasta. De ce? Pentru ca el era vraciul sau…vrajitorul satului. El ii ajuta sa se vindece, sa se casatoreasca, sa faca tot ce considerau ei ca ii este imposibil unui om de rand. Si asa ani si ani de-a randul….pana cand a venit un strain in satul lor. Un alb – asa il numeau ei.
¨Omul alb¨ si-a cumparat o casa. Si locuia acolo cu ei. Dar nu numai, ci mergea pe strazi si vorbea cu oricine intalnea in cale. Ii intreba despre viata, despre sanatate, despre….Dumnezeu. DUMNEZEU??? Cine o fi El? Si de ce ii intreaba tocmai despre El?
Dar ¨omul alb¨ imediat le raspundea si le povestea cine este Dumnezeu si ce a facut pentru ei, ca El nu e absent de viata lor, chiar daca satul lor e asa mai singuratic intr-un colt al imensei Africi. El ii iubeste si Si-a aratat dragostea aceasta profunda prin moartea Fiului Sau pe cruce. Iar cand a trait pe pamant a facut multe minuni, si nu numai atunci, dar si azi mai face minuni. Mai vindeca ologi, orbi, indraciti, boli grele etc.
NOU!!! Totul era nou pentru ei. Nu stiau ce sa creada si pe cine sa creada? Vraciul lor le-a spus ca numai el detine secretele spiritualitatii, ca numai el poate face minuni.
Cand a auzit vraciul despre ce spunea ¨omul alb¨, le-a interzis sa-l mai asculte. Nici vorba sa-l creada. Ba mai mult, l-au amenintat ca daca mai vorbeste ceva despre Dumnezeul lui, va fi batut sau….poate chiar omorat.
¨Omul alb¨ s-a retras in casa lui. Tot ce facea, dupa parerea satului, doar isi lucra gradina. Nimic mai mult. Nu le mai vorbea, cand ii intalnea pe strada, despre Dumnezeul lui, doar ii saluta respesctuos, le zambea si mai discuta cu ei despre una - alta.
Vraciul a inteles ca acesta nu va pleca usor din satul lor.
Albul isi traia viata mai departe. Au inceput sa-l viziteze vecinii, la inceput, apoi tot mai multi oameni in sat. Unul ii aducea fructe, altul legume. Mai stateau si mai discutau. Si asa pana intr-o zi cand unul intre cei care l-a vizitat l-a intrebat:
¨Care e secretul tau? De unde ai putere mai mare decat a vraciului nostru???¨
Bineinteles ca albul nu stia despre ce e vorba. Insa ei i-au spus: ¨De 5 zile iti tot aducem fructe si legume otravite de la vraciul nostru si inca mai traiesti.¨
Atunci el le-a spus secretul: “Dumnezeu e Atotputernic.”
Din acea zi tot mai multi veneau la el sa asculte despre Dumnezeul Atotputernic. Au inceput sa apara primele roade ale lucrarii lui de misiune acolo, in acel sat uitat de lume.
Vraciul s-a simtit amenintat si a incercat tot felul de vraji sa le transmita asupra lui. Dar totul a fost un esec. Tot mai multi oameni Il cautau pe Dumnezeu si se impacau cu El. Ba mai mult, vraciului i-a aparut o boala de piele, ceva bube foarte dureroase. A incercat tot felul de vraji, de oracole pe care le stia el, a aplicat toate secretele lui spirituale. Dar n-a reusit….Si satenii l-au trimis la ¨omul alb¨ ca sa cheme Numele lui Dumnezeu peste el si sa se vindece, sa nu moara.
Dar mandria si necredinta lui il tineau in loc. A ajuns in starea cea mai critica. Urma sa moara in cateva zile. Nu mai avea mult. Si mai rau… ca nu era impacat cu Dumnezeu. Dar pentru el era ok, zicea ca el e gata sa moara.
Intr-o seara in somnul lui tulburat de durere, vraciul a auzit o voce care ii spunea ca nu va muri pentru ca nu e impacat cu albul din satul lor.
A doua zi l-a chemat si i-a cerut sa se impace, sa fie pace intre ei, ca sa poata muri. Albul i-a spus: ¨Eu nu am nimic impotriva ta. Te apreciez asa cum esti. Eu cred ca tu trebuie sa te impaci cu Dumnezeu.¨
A fost dureros momentul pentru vraci. Dar in cateva zile s-a impacat cu Dumnezeu. Si in scurt timp….n-a murit, ci a fost vindecat de catre Dumnezeul Atotputernic. Caci ¨prin ranile Lui suntem tamaduiti.¨ (Isaia 53:5b)
Si mai multi oameni s-au impacat cu Dumnezeu.
Asa a fost restabilita Imparatia lui Dumnezeu in acel sat uitat de lume.
¨Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos si ne-a incredintat slujba impacarii¨ (2Corinteni 5:18)

Aceasta este o situatie adevarata. Doar unele descrieri imi apartin.

Anonim


AMR: 2 MEDITATII







decembrie 14, 2010

PRIN CREDINTA

“Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.” [Evrei 11:7]

Credinta inseamna sa crezi in lucrurile care nu se vad, sa crezi in Dumnezeul Cel Atotputernic, sa-L vezi doar pe El, sa urmezi tot ceea ce-Ti spune, fara sa vezi si sa simti lucrurile palpabile. Pentru oamenii care nu-L au pe Dumnezeu cu ei la drumul vietii lor, pare o nebunie curata, dar noi nu suntem straini de toate acestea. Noi, nu suntem bajbaitorii acestei lumi. Noi trebuie sa mergem la tinta. Cine este tinta noastra?
Evrei 12:2: “Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus.”
Dupa ce a fost instiintat de Domnul “despre lucruri care inca nu se vedeau”, Noe a crezut 100% si a actionat. Acest lucru este foarte important, sa actionam.
Noe, dupa ce a ascultat vocea Domnului, s-a pus pe treaba, chiar daca oamenii l-au aratat cu degetul, au ras si si-au batut joc de el, cu siguranta ca l-au facut in chip si fel, totusi toate acestea nu l-au putut opri, pentru ca mai presus de viata lui, era Dumnezeul lui in care se incredea.
Cum era daca Noe, construia corabia, conducand toate acele animale in ea si pe mai departe sa nu se fi intamplat nimic, niciun potop. I-a fost frica lui Noe ca-l va lasa Domnul de rusine? NU, deloc. Dumnezeu nu lasa de rusine pe aceia care se incred in El.
Domnul sa ne ajute sa facem si noi un chivot pentru a ne scapa familia de moarte, de lucrurile pieritoare, care nu aduc viata. Sa purtam cu noi acel chivot, care il reprezinta pe Dumnezeu, reprezinta prezenta Lui, sa fie cu adevarat chivotul inimii noastre, dar acesta sa nu fie gol, doar de forma, doar pentru a se vedea exteriorul lui cat este de frumos, doar pentru a arata la altii ca noi “credem” in Dumnezeu, cum este pentru unii, ci sa avem cu noi, cu adevarat acele 3 elemente de baza:
Ø Toiagul cel infrunzit, care a ramas verde = calauzire mereu vie.
Ø Tablele legii lui Dumnezeu = Cuvantul lui Dumnezeu.
Ø Vasul cu mana = painea cea cereasca, adica Isus Hristos. Acea hrana intr-adevar sfanta.
Aceste 3 elemente ne vor salva familia, ne vor salva din circumstantele in care ne aflam, ne va da biruinta mereu. Dumnezeu face minuni si astazi, dar El trebuie sa se foloseasca de credinta noastra. Fara ea suntem neplacuti Lui.
Pavel, a crezut si s-a avantat spre ce este inainte, (fara sa se uite ce era in urma lui), privind si alergand spre tinta care era Isus, si datorita acestui gand care l-a insufletit mereu, a reusit, a invins vrajmasii din viata lui: frica, necredinta, lipsurile, batjocura, etc.
Credinta lui l-a determinat sa faca acest lucru. Poti face tu acest lucru? Ochii tai pot ramane spre aceasta tinta de neclintit, Isus? Domnul sa ne ajute!


Felicia P.-Timisoara



AMR : 5 MEDITATII

decembrie 12, 2010

PUTEREA CUVÂNTULUI ROSTIT

”Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” [Matei 24:35]

Daca citesti de mai multe ori acest verset, iti dai seama tot mai mult ce insemnatate are cuvantul rostit de gura ta. Prin rostirea Cuvantului, Dumnezeu a creat universul cu tot ce este pe el.
Ioan 1:3-4: “Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut , n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor.”
Ioan 1:14 - “Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar.”
Exista o putere extraordinara in cuvantul rostit. Dumnezeu a creat lumea pur si simplu prin CUVANT. El a vindecat si eliberat pe oameni, folosindu-se de cuvinte. Noi ne lansam armele spirituale prin VORBIRE. Credinta noastra trebuie eliberata in cuvinte si actiuni. Cuvantul ROSTIT devine cuvantul care da VIATA.
Credinta vine prin Cuvantul lui Dumnezeu. Noi trebuie sa avem inimile ANCORATE in Domnul si in Cuvant.
Daca ne folosim credinta ea va CRESTE continuu. Fie ea mare sau mica, trebuie folosita cu PUTERE. Credinta e dovada noastra in lucrurile spirituale. Dumnezeu ne-a dat-o. Este de datoria noastra sa o folosim. Ce mai stai, pune-o in aplicare.
Raspunsul la anumite nevoi fizice, psihice, spirituale vor fi primite, doar INSISTAND inaintea Domnului primindu-le prin CREDINTA.
Toate acestea SUNT ale noastre in lumea invizibila, dar in lumea vizibila nu sunt inca in posesia noastra. Stiu, pare o nebunie, asa-i? dar este un mare adevar, dragilor.
Noi, in aceasta perioada de asteptare si de incercari sa ne mentinem prin LAUDA si MULTUMIRE, marturisind ca am primit lucrurile cerute.
Deci, ne raman 3 lucruri, CERE cand te rogi, CREDE si VEI AVEA.
NU este usor sa cerem, dar oare credem ceea ce cerem??? Ar trebui sa ne revizuim viata spirituala si incepand de astazi, cat se mai poate spune ASTAZI, sa incepem sa credem intr-adevar ceea ce rostim. Daca toti crestinii ar fi crezut atunci cand au cerut in rugaciune, acum TOTUL ar fi fost ALTFEL...dar nu este prea tarziu nici acum. Dumnezeu nu se supara, chiar va fi BUCUROS si foarte INCANTAT de noua ta decizie. CREDE si VEI AVEA!!!
Victoria care este intotdeauna inaintea noastra, de acum trebuie sa vina in DUHUL NOSTRU.
Poate ti se pare o banalitate ceea ce ti-am scris, dar practic este un mare ADEVAR. Ce-ar fii sa-l pui in practica, impreuna cu mine si nu vei regreta, crede-ma. Aceste versete ne vorbesc mult, ne spun ce valoare avem in ochii lui Dumnezeu:
PSALMUL 8:5-9: "SI, FIUL OMULUI, L-AI FACUT CU PUTIN MAI PE JOS DECAT DUMNEZEU, SI L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE. I-AI DAT STAPANIRE PESTE LUCRURILE MAINILOR TALE, TOATE LE-AI PUS SUB PICIOARELE LUI. DOAMNE, DUMNEZEUL NOSTRU, CAT DE MINUNAT ESTE NUMELE TAU PE TOT PAMANTUL!!!!
Daca vrei sa vezi cresterea credintei tale, atunci pune-o in aplicare. ACUM!!!

Felicia P.-Timisoara
AMR: 5 MEDITATII

decembrie 11, 2010

PILDA COLIVIEI

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” [2Timotei 3:16-17]

Astazi, Dumnezeu mi-a vorbit prin imaginea coliviei mele cu cei doi papagali. Sper sa aveti rabdare sa cititi pana la capat.
Acasa, am o colivie cu papagali: nimfa si perus; perusul meu, a avut aripa rupta si i s-a sudat gresit, neputand sa zboare cum trebuie si nici mult. Cand deschid colivia, nimfa este prima care iese, se prinde rapid de colivie si se aseaza deasupra ei....apoi, isi ia zborul prin bucatarie, in schimb perusul, gaseste mai greu iesirea, iese mai incet si se chinuie sa se prinda de colivie....intr-un final ajunge si el deasupra coliviei, dar cand da sa zboare, nu poate, zboara un pic si apoi cade, sta mai mult jos pe covor. De obicei, cauta unul din tabureti si zboara pe el; stie drumul spre colivie, dar nu poate zbura asa sus si de fiecare data trebuie sa-l ajut eu sa se intoarca, ridicand scaunul si indreptandu-l spre casuta lui.
In schimb, nimfa nu trebuie ajutata, stie exact cum sa se intoarca. De multe ori nimfa il ajuta pe perus, il cheama si atunci perusul se ia dupa ea....il ajuta prin indemnurile ei, prin actiunile ei, ciripitul ei. Cand le este foame, nimfa se intoarce prima in colivie, perusul mult mai greu. Daca le-as pune mancarea in alta parte, n-ar sti sa o gaseasca, ei sunt invatati ca mancarea sa fie in colivia lor; acolo o gasesc cu siguranta.
Dumnezeu ne prezinta acelasi tablou, dar cu doua intelesuri:
- Incatusare
- Eliberare
1. De multe ori suntem incatusati, la fel ca si aceste doua pasari, reusim sa iesim din aceasta incatusare, zburam si ne simtim liberi, si e bine, nu? dar, neveghind, ne intoarcem la aceasta colivie a incatusarii si ne hranim cu aceeasi mancare: amaraciune, tristete, deznadejde, fara chef de viata, plictisiti, etc, si ne mai miram de ce simtim acest disconfort, acest inconvenient.
2.Colivia reprezinta Scriptura. Imi place mai mult acest tablou. Ea, este locuinta noastra, in care gasim tot ce ne trebuie: siguranta, apa atunci cand ne este sete, hrana, atunci cand suntem infometati, curaj, indrazneala, putere, tarie, autoritate....tot ce doresti pentru a putea trai in zilele noastre.
Dumnezeu nu doreste sa ramanem in permanenta in aceasta colivie a Scripturii, sa ne inchidem in ea, ci doreste sa zburam, ducand mesajul Lui mai departe, ajutand pe cel de langa noi, incurajand pe altii, raspandind bucuria Duhului Sfant, atingandu-i si pe altii. Dupa ce am realizat toate acestea, abia atunci Domnul doreste sa ne intoarcem la casa noastra Scriptura si sa ne hranim din nou, ca urmatoarea zi sa ne luam zborul din nou. Aceasta doreste Domnul nostru Isus Hristos. Nu doreste sa devenim obezi hranindu-ne atata din Scriptura si ne mai putand sa ne miscam, deplasandu-ne foarte greu, NU, ci hrana trebuie sa fie pe masura noastra. Te poti hrani cate putin, dar des.
In care dintre cele doua pasari te regasesti? Perusul, cel cu aripa rupta, care gaseste mai greu iesirea, care se catara mai greu si ajunge mult mai greu deasupra coliviei, care zboara foarte putin si apoi cade jos? Sau nimfa cea sigura pe ea?
Esti unul care gasesti repede iesirea din probleme, din ingrijorari? Esti unul care reuseste sa se ridice deasupra acestora, ca apoi sa-ti poti lua zborul? Esti unul care arata traseul eliberarii si altora?
Daca esti ca si perusul, sa nu uiti ca numai Dumnezeu te poate reface, te poate restaura si-ti poate arata drumul spre colivia Scripturii.
Esti pe drumul incatusarii sau eliberarii? Cerceteaza-te si nu uita: discernamantul lui Dumnezeu este in tine. Aplica-l cu autoritate, nu-ti fie teama. Amin!


Felicia P.-Timisoara
AMR : 6 MEDITATII

decembrie 10, 2010

LEGEA DOMNULUI ESTE DREAPTA

"Frica de DOMNUL este curata si tine pe vecie. Judecatile DOMNULUI sunt adevarate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat; sunt mai dulci decat mierea, decat picurul de faguri." [Psalmul 19:9-10]

De cate ori de-alungul istoriei omenirii Cuvantul Lui Dumnezeu nu a fost dispretuit, urat, nerespectat sau ignorat? Cu toate acestea, el continua sa existe si astazi. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vesnic, neschimbator. Prin urmare, judecatile Sale drepte sunt vesnice.
Tatal si Creatorul nostru a avut grija ca mesajul Lui pentru noi sa se pastreze nealterat si sa ajunga la noi la momentul potrivit. Daca in trecut nu oricine avea acces la Biblie, astazi putem sa ne bucuram cu usurinta de Sfanta Scriptura chiar si printr-un simplu search, folosind internetul. Cu toate acestea, societatea in care traim ne indeamna sa consideram judecatile Domnului cuprinse in Cartea Sa demodate, inainte de a da raspunsuri satisfacatoare intrebarilor si problemelor mileniului III, in care totul se petrece cu viteza, este standardizat, mecanizat. Astfel, in dorinta noastra de a avea liber consimtamant intr-o lume aparent capabila de a raspunde tuturor nevoilor noastre, in care isi gasesc locul potrivit si homosexualul, si drogatul/-a, si adulterul/-a etc., uitam de sufletul nostru si devenim niste masinarii, victime ale manipularii- realizata in special prin mass-media.
Cerinta Lui Dumnezeu Tatal- care L-a dat pe Fiul slavei Sale, Isus, la moarte, ca plata a pacatelor noastre- de a-I respecta Cuvantul nu este o dorinta omeneasca, egoista si egocentrista, de pe urma careia cresc profitul si popularitatea, ci este o dorinta parinteasca, izvorata din iubire, pentru ca noi sa fim mantuiti si sa ne bucuram de binecuvantarile primite in urma ascultarii, aici pe pamant, dar mai ales in Cer. Asadar, indemnati-va si indemnati si pe ceilalti la ascultarea susurului bland al Duhului Sfant, care sopteste constant in inimile noastre, si ignorati zumzetul impregnant al unei societati corupte de diavol, prin pacat!


Mirabela

decembrie 09, 2010

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(2)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]


“Eli, Eli, Lama Sabactani?” acest strigat, a venit in urma durerii. Simtea o durere foarte profunda si nu ma refer doar la cea trupeasca, ci la durerea care apasa asupra Lui. Acea durere reprezenta Pacatul omenirii, acea greutate, acel miros greoi.
Domnul Isus a fost gasit cu cale, de Tatal, ca este singurul care poate duce aceasta povara imensa, aceasta apasa asupra Lui muuult.
Cand Dumnezeu pare ca nu vrea sa auda strigatele noastre, este nu pentru ca ne-a uitat sau pentru ca a uitat ce ne-a promis sau ca ne iubeste mai putin, NU, ci El are un plan cu noi. Ingaduie multe peste noi, deoarece avem multe de invatat, dorind sa fim niste luptatori desavarsiti. Isus a fost astfel. A luptat pana la sange. Dumnezeu si-a proslavit numele de multe ori prin Fiul Sau.
El poate ingadui multe in viata noastra, scopul fiind sa-si proslaveasca numele si prin noi. Daca nu prin copiii Lui, atunci prin cine?
Esti tu gata sa accepti orice are Domnul planuit pentru tine? Incurajarea mea este, sa ne incredem in Dumnezeu, chiar si atunci cand nu ne vorbeste. El nu uita de noi, asa cum nu a uitat de Fiul Sau.
Fiul Sau sade acum la dreapta Tatalui Ceresc. Ce har, ce onoare, unde a ajuns Domnul Isus…..acolo vom ajunge si noi, daca vom ramane supusi si increzatori Lui pana la capat.
Apocalipsa 3:21:” Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.” Amin!

 


Felicia P.Timisoara


AMR : 6 MEDITATII

decembrie 08, 2010

SIMTI CA TE-A PARASIT DUMNEZEU?(1)

“Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” [Matei 27:46]

Dumnezeu, L-a insotit pe acest pamant, in tot ceea ce facea El. Duhul lui Dumnezeu era cu Isus si se manifesta prin El atat de frumos si miraculos, si totusi, a simtit abandonare. Dupa atatea lucruri marete, a simtit prabusire, a simtit o prapastie intre El si Tatal Sau.
A fost singura data cand Dumnezeu nu-i raspundea la intrebarea Lui, ci tacea si privea cum Fiul Sau atarna pe cruce. Multi oameni de pe vremea aceea n-au inteles, de ce pe El insusi nu se putea salva. A salvat atatea suflete….si totusi pe El, nu.
Citind doar acest verset reiese ca Dumnezeu a facut aceasta intentionat. Asa este, a facut intentionat aceasta lucrare, dar nu inspre raul Lui, nu sa-L vada cum se chinuie, nu sa-L vada biciuit, scuipat, nu sa-L vada plin de sange, nu sa-si bata joc de El, ci Dumnezeu, Tatal Ceresc stia cu siguranta ca Fiul Sau poate duce toate acestea.
Dumnezeu a lasat oamenii sa vorbeasca vrute si nevrute, dar in spatele a ceea ce se vedea, Tatal Ceresc avea un alt plan, unul divin.
De cate ori nu am strigat si noi catre Dumnezeu ca ne-a parasit, ne-a intors spatele, nu I-a pasat de noi, de necazurile sau de dorintele noastre???
Dar, oare chiar Dumnezeu ne-a intors spatele? Sau tacea si privea, cum a facut cu Fiul Sau?
Domnul Isus stia de lucrarea Tatalui Ceresc, a fost pus in tema prin ce va trece si cate va indura. Stia de planul de mantuire a omenirii, stia ca Dumnezeu isi doreste o familie numeroasa. El a acceptat sa fie o unealta in mana lui Dumnezeu.
Esti si tu un canal prin care Dumnezeu lucreaza? Esti si tu o persoana care sta la dispozitia Lui? Esti suta la suta pentru Domnul? Ramai tu in Dumnezeu, chiar daca nu stii ce te asteapta?

Felicia P.-Timisoara
AMR : 7 MEDITATII

decembrie 07, 2010

BUCURA-TE DE PRIVILEGIILE PE CARE LE AI

“Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mantuit de Domnul, Scutul care iti da ajutor, si sabia care te face slavit? Vrajmasii tai vor face pe prietenii inaintea ta si tu vei calca pe inaltimile lor.” [Deuteronom 33:29]

Uneori ma ingrozesc cand imi dau seama ce saracacios traiesc si ca nu ma bucur de privilegiile pe care le am ca fiica/fiu de Dumnezeu. Mai sunt cativa ca mine: mantuiti de Dumnezeu, dar care nu se bucura de privilegiile mantuirii. Poate am ajuns aici pentru ca scutul Lui ne da ajutor dupa alt program decat al nostru, iar sabia lui ne face slaviti doar din cand in cand. Dar pe langa aceste privilegii mai sunt si altele. Avem acces la pacea si bucuria Lui, la bunatatea Lui, la dragostea Lui, la generozitatea Lui. Dar eu merg in continuare incruntata, amarata, crispata … Nu vreau sa spun ca odata cu convertirea, problemele noastre se termina, iar daca nu se termina, convertirea nu a fost autentica. Nu, odata cu convertirea, problemele se inmultesc pentru ca avem un dusman in plus: Diavolul si legiunile lui. Dar avem si un aliat in plus: Dumnezeu insusi. Iar asta trebuie sa imi imbogateasca, sa imi schimbe viata, gandirea, perspectiva.
Am observat ca atunci cand nu te bucuri de un privilegiu pe care l-ai primit, de un dar primit, il pierzi. Israelul nu s-a bucurat in ascultare de privilegiile avute ca popor ales si, Doamne-Doamne, ce a venit peste el, si nu o data.
Indrazneste sa te bucuri de ceea ce ai in Dumnezeu si invata din istoria lui Israel. Asta e forma intelepciunii: sa inveti din greselile altora, in caz contrar le repeti. Asa ca sa ne bucuram de ce suntem si avem in Dumnezeu!

Daniela

AMR 6 MEDITATII

decembrie 06, 2010

PRIETENIA CU DUMNEZEU

“ Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” [Ioan 15:14]

Avraam era un foarte bun prieten cu Dumnezeu. Exista 6 secrete pentru a avea o prietenie buna cu El:
1. SA AI O CONVERSATIE CONTINUA CU EL.
O conversatie nu inseamna neaparat sa stai pe genunchi si sa te rogi, poti sa-I vorbesti Domnului, oriunde ai fi; gandul tau sa fie mereu la El. Spune rugaciuni scurte, de exemplu: Fii binecuvantat! Te laud Doamne! Iti multumesc! etc. Deci rugaciuni scurte.
2. SA CITESTI CUVANTUL DOMNULUI SI SA MEDITEZI LA EL.
Asta place Domnului foarte mult. Nu trebuie sa citesti mult deodata, mai putin, dar sa meditezi la ceea ce ai citit.
3. SA FII CINSTIT CU DUMNEZEU.
Spune-I Domnului tot ce simti si bune si rele; si asta place mult Domnului. Vede sinceritatea ta si sunt convinsa ca va aprecia asta la tine; va vedea cu ce te lupti si ca vrei sa scapi de unele gunoaie care se tin de tine.
4. SA TE SUPUI LUI IN CREDINTA.
Indiferent ce se intampla in viata ta, increde-te in Domnull. Sunt momente cand El ne lasa pentru cateva clipe, nu ne raspunde imediat la rugaciuni. Vrea sa vada credinciosia noastra in El, este ca un test, dar noi trebuie sa invatam sa acceptam TOT ce se-ntampla in viata noastra, pentru ca El este CU noi si IN noi, trebuie sa credem aceasta din toata inima; NU UITA! Domnul este DRAGOSTE!!! El niciodata nu ne va parasi!!! Trebuie sa ne punem mai mult credinta in El.
5. SA DAM VALOARE LA CEEA CE DUMNEZEU DA VALOARE.
Cu cat mai mult devii prieten cu Dumnezeu, cu atat mai mult tu vei avea grija de lucruri pe care-L intereseaza, adica te mahnesti de lucruri de care El se mahneste, si te bucuri de lucruri care-I aduc Lui placere. Ca prieten al lui Dumnezeu, tie trebuie sa-ti pese de toti oamenii din jurul tau de care Lui ii pasa. PRIETENII LUI DUMNEZEU SPUN PRIETENILOR DESPRE DUMNEZEU!
6. SA DORESC PRIETENIA CU DUMNEZEU MAI MULT DECAT ORICE ALTCEVA.
Secretul este ca noi suntem aproape de Dumnezeu cat alegem sa fim.
Dumnezeu nu ne forteaza, dar in schimb are o mare rabdare cu noi. Nu noi L-am ales pe Isus, ci El pe noi. Sa nu uitam acest lucru extraordinar.
APROPIATI-VA DE DUMNEZEU SI EL SE VA APROPIA DE VOI.
Ioan 15:15: “ Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.”


Felicia P. -Timisoara



decembrie 05, 2010

LASA-L PE CRISTOS SA TRAIASCA IN TINE

"Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc … dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” [Galateni 2:20]


De curand am redescoperit o poezie din anii 50, scrisa in inchisoarea de la Aiud. “O Isuse imparate,/ Iarta greseli si pacate./ Vin de-nchizi usor/ Ranile ce dor, /Visul ni-l descuie./ Noi Te-om astepta, /Căci pe crucea Ta/ Stam batuti în cuie.” Cantata de Tudor Gheorghe, poezia m-a socat si zguduit bine.
Sunt tot pe cruce sau traiesc cu Cristos? Pe cruce trebuie sa ramana firea mea. Am ramas blocata in inceputul credintei, bebelus spiritual sau am inceput sa traiesc prin Cristos, sa cresc prin credinta in “Fiul Care m-a iubit si s-a dat pe Sine Insusi pentru mine”? Ii ajut pe noii convertiti sa creasca sau ii tin blocati in regrete pentru ce au facut cand erau fara Cristos? Ii las pe oameni sa invete sa rada si sa vorbeasca cu Dumnezeu sau le aplic periodic palme pentru a le vedea din nou lacrimile, pentru ca e mai bine sa planga decat sa rada? Ii las sau invat sa viseze sau le distrug si blochez visele? Am curaj sa visez in mijlocul adunarii si al fratilor sau imi blochez mie insami visele date de Dumnezeu?
Domnul si Mantuitorul nostru ne cheama la viata, cu tot ce inseamna ea, de la disciplina si munca la bucurie, dragoste si multumire, la necaz si incercari, la biruinta si esecuri. Iar unei vieti atat de complexe si de complicate ii putem face fata doar cand Il lasam pe Cristos sa traiasca in noi prin credinta. Si nu orice fel de credinta, ci credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.


Daniela

decembrie 04, 2010

RUGĂCIUNEA: CONFORT SAU LUPTĂ SPIRITUALĂ? (2)

“Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa."[Matei 26:41]


Odată ce Dumnezeu mi-a descoperit personal ce luptă aprigă e în rugăciune, am decis să fiu un om al rugăciunii. Prin rugăciune înving ispitele si eu-l meu (Matei 26:41, Marcu 14:38, Luca 22:40-46), prin rugăciune îmi sunt împlinite visele mele (Matei 21:22), prin rugăciune Dumnezeu mă călăuzeste pe calea chemării, prin rugăciune plec în misiune (2 Corinteni 5:20), prin rugăciune am parte de unirea deosebită în duh cu Tatăl meu (Iuda vers. 20)
Vă îndemn în Domnul să luptati în rugăciune acasă, la grupul de rugăciune, în biserică si să nu permiteti rutinei să vă coplesească. Dacă relatia mea cu Dumnezeu e împrospătată de Duhul Sfânt în fiecare zi, atunci în rugăciunile mele rutina nu are loc. Când nu am dorinta să stau în rugăciune, mă voi impune, pentru că stiu că am un dusman care luptă si vrea să-mi fure binecuvântările.
Iată ce au spus si spun mai multi crestini despre rugăciune:
“Când ai cea mai mare indispozitie pentru rugăciune, nu ceda, ci străduieste-te si impune-ti să te rogi, chiar dacă simti că nu o poti face.” Samuel Chadwick
“Nu există nicio cale de a învăta despre rugăciune, fără să te rogi. Nici o filozofie nu poate învăta un suflet să se roage.” J. Oswald Sanders
“Dacă as dori să umilesc pe cineva, l-as întreba despre viata lui de rugăciune. Nu cunosc nici un alt subiect care să ducă la mărturisiri mai triste.” C. J. Vaughan
“Dacă Duhul Sfânt nu ne ajută să comunicăm cu Dumnezeu, rugăciunea noastră va fi precum aceea a fariseilor, complet lipsită de viată.” David Yonggi Cho, păstorul unei biserici cu peste 600.000 membri din Seul, Coreea.
“Puteti scoate rugăciunea din scoli, dar nu puteti scoate elevii care se roagă.” Mike Higgs
“Un “luptător în rugăciune” este o persoană convinsă că Dumnezeu are puterea să facă totul să schimbe pe oricine si să intervină în orice împrejurare.” Bill Hybels
“Dacă doresti să Îl cunosti pe Dumnezeu, este o singură cale: pune-te pe genunchi.” Fulton J. Sheen
“Crestinismul nu se învată în Academii, ci pe genunchi.” Autor necunoscut
“Chiar dacă sufletul ar fi înlăntuit cu cele mai grele zale, toate se sparg prin puterea rugăciunii.”J. Greenleaf Whittier
“Rugăciunea este cea mai importantă lucrare în Împărătia lui Dumnezeu.” O. Hallesby
"Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, si ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” Psalmii 141:2



Anonim