noiembrie 26, 2011

NU BATJOCORI PE NIMENI (1)

"De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niste băietasi au iesit din cetate si si-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, plesuvule! Suie-te, plesuvule!" El s-a uitat în spate, i-a văzut si i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au iesit din pădure două ursoaice si au sfâsiat patruzeci si doi dintre acesti copii. De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria." [2 Regi 2:23-25]



 “Băietasi” este un cuvânt evreiesc care a fost folosit în cazul lui Isaac, când acesta avea 28 de ani, apoi în cazul lui Iosif, la vârsta de 39 de ani si al lui Roboam la vârsta 40 de ani. Acelasi cuvânt a fost folosit pentru fiii lui Isai (1 Samuel 16:11) si pentru copiii evrei (Daniel 1:4,17) care aveau cel putin 17 ani în captivitate, folosit fiind si pentru sodomitii care au atacat casa lui Lot.

Asadar, acesti “băietasi” nu erau copii de grădinită. Nu! Si citind textul din 2 Regi 2, am simtit pulsul inimii lui Dumnezeu, fiindcă nimeni nu-si bate joc de El fără a fi apoi pedepsit. Dumnezeu nu a încetat niciodată să judece păcatul si blasfemia, iar acei tineri care l-au ridiculizat pe Elisei, bătându-si joc de înăltarea lui Ilie la cer, au fost pedepsiti pentru lipsa lor de reverentă la adresa lui Dumnezeu, cuvintele lor fiind considerate a fi blasfemie, ei atacând una din învătăturile Scripturii, prin ironia lor.

Astfel întelegem clar că acest cuvânt nu are de-a face cu băietasii din zilele noastre, aceia fiind tineri peste 20 de ani, si nu băietasi de 2 ani, asa cum il numesc eu pe nepotelul meu… iar când ai peste 20 de ani stii să faci diferenta între bine si rău, stii că nu e frumos, corect, politicos si drept să-ti bati joc de o deficientă fizică, de handicapul cuiva sau de felul de a fi al unui om. Si stim că Elisei era chel ... si posibil că nu era prea în vârstă, acesta fiind un motiv tocmai bun pentru ca acesti tineri să îl ia în bătaie de joc.

Betelul - Casa Painii - devenise centrul idolatriei, devenise locul unde valorile erau cu susul în jos, ca si azi, iar tinerii acestia stiau că Ilie fusese răpit la cer, însă pentru ei totul era ironie, asa că râdeau de Elisei insultându-l: „Suie-te, plesuvule!". Batjocorind răpirea lui Ilie, tinerii acestia îl batjocoreau de fapt pe Dumnezeu si fiindcă ei nu credeau că Ilie ar fi fost rapit la cer, de aceea îsi băteau joc de Elisei, el îndreptându-se spre Betel.





Cristina

noiembrie 25, 2011

NESINCERITATEA INIMII (4)

„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]





Deghizările nimănui nu-L fac pe Dumnezeu confuz... si nici nu-L fac să se răzgândească de la ceea ce-a hotărât… si citesc că  un arcas a tras cu arcul la întâmplare si l-a lovit pe regele lui Israel între armură si zale, fiindcă Dumnezeu nu s-a lăsat amăgit uitându-se la haine lui Ahab, El recunoscându-l pe Ahab indiferent sub ce haine s-ar fi ascuns, si astfel s-a împlinit pentru el Cuvântul Domnului, rostit prin Mica.

Asadar, chiar dacă Ahab a plănuit să îi tragă pe sfoară pe sirieni, pe Iosafat si pe Dumnezeu, avea să constate pe propria-i piele că neascultarea se pedepseste aspru, si chiar că era rănit si dorea să pară a fi bine, rămânând în pozitie dreapta în carul lui de luptă, continuând să-si încurajeze oamenii, totusi în acelasi timp sângele îi curgea pe sub armura...

Da, e bine deghizat Ahab, dar viata din el continuă să iasă cu fiecare picătură de sânge ce se scurge din trupul lui, iar seara, israelitii văd cu ochii lor că ce profetise Mica se adeverise, fiindcă Ahab e mort, în propriul sânge, carul regal fiind spălat în iazul de la intrarea Samariei, iar câinii, care au simtit miros de sânge, parcă trimisi de cineva au venit toti să bea acel amestec de apă si sânge… sângele lui Ahab.

Ahab a fost un bun războinic, însă, ca si crestin, a avut doar o viată religioasă, un amestec de păcat si închinare, iar dedicarea lui religioasă a adus multă desfrânare, atât în viata lui personală, cât si a poporului.

Ahab e mort de multă vreme ... dar pot să observ cum închinarea aceea a continuat până azi si multi crestini se închină păcatului, desi participă la programele de biserică, însă, Dumnezeu îi cunoaste pe fiecare si stie dacă sunt deghizati în haine curate, dar inima lor este plină de nesinceritate, ca si inima lui Ahab.

Dar pot vedea si că harul Lui Dumnezeu se manifesta chiar si în acele vremuri, fiindcă doar mila si îndurarea Domnului a trimis profeti la Ahab, chiar că el n-a ascultat de ei, iar astăzi Domnul Isus încă îsi trimite mesagerii la poporul Lui, vorbindu-le despre sfintire, arătându-le că păcatul este rusinea omului, dar mesajul acesta nu este pentru toti, ci doar pentru cei ce au urechile spirituale deschise.

Dumnezeu a avut o îndelungă răbdare cu Ahab, în ciuda faptului că i-a hărtuit pe profetii Domnului, de ajunseseră pe cale de disparitie… iar proorocii minciunii se înmulteau pe zi ce trece, dar aceeasi răbdare o manifestă El si azi, chiar si fată de oamenii care-i vorbesc de rău pe trimisii Domnului… totusi, cine face parte din poporul Domnului si cunoaste cine este Adevarul, va alege ce să facă în continuare: fie să asculte de El, fie să trăiască un amestec de păcat si închinare, ca si Ahab?... cumva si cu Dumnezeu si cu lumea! …

Dacă ascultarea este mai bună decât jertfele si luarea-aminte la Cuvântul Domnului este cu mult mai bună decât grăsimea berbecilor, iar răzvrătirea este ca si păcatul ghicirii, si îngâmfarea este ca si nelegiuirea si idolatria, atunci din nou mă întreb: oare de ce este asa de greu să asculti de Dumnezeu?...



Cristina

noiembrie 24, 2011

NESINCERITATEA INIMII (3)

„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]



Despre Ahab stiu că se vânduse ca să facă rău înaintea Domnului, iar el făcea exact invers decât spunea Domnul în poruncile Lui, chiar că Ahab era parte a poporului Israel... însă, asa trăia el, în neascultare, iar mesajul trimis de Domnul prin Mica, îi este tare neplăcut lui Ahab…

Dar venise vremea ca judecata să se facă acum între Dumnezeu si Ahab, fiindcă până atunci poporul trăsese ponoasele de pe urma neascultării lui Ahab, iar acum Dumnezeu se judecă numai cu Ahab, în lupta aceasta, Mica spunând că regele va muri si că poporul Israel va fi ca o turmă fără păstor…

În toti anii când Ahab a fost împărat, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie de câteva ori la el, apoi pe Mica si încă alti profeti ai Domnului, rând pe rând să îl atentioneze pe Ahab, spunându-i că nu e bine felul în care-si conduce turma, că astfel va duce poporul Domnului în rătăcire. Dar Ahab n-a ascultat, si-a închis inima si nu a vrut sa asculte cuvintele adevăratilor profeti, care vorbeau împotriva păcatului, ci Ahab a preferat să asculte minciunile rostite de profetii acceptati de el. Dar oare de ce este asa de greu să asculti de Dumnezeu?

Totusi, mi se pare curios că Iosafat tace si nu-i spune nimic lui Ahab, despre mesajul lui Mica, apoi Iosafat pare că nu realizează ce smecherie face Ahab, schimbându-si hainele cu el... însă, Ahab e obisnuit să se dea drept altul, asa că repede se deghizează în alte haine, gândindu-se probabil putin si la mesajul lui Mica, dar crezând că dacă se va deghiza, Dumnezeu îl va confunda cu Iosafat si asa îsi va scăpa viata.

Ce ironie… cred că pentru Ahab Domnul părea a fi un Dumnezeu orb si moale, fără putere, pe care îl putea păcăli oricând, îmbrăcându-se în alte haine… însă pe Dumnezeu nimeni nu-l poate păcăli, pentru ca El stie totul despre toti, si oriunde ar păsi omul, ochii Lui Dumnezeu văd permanent felul de trăire al omului...



Cristina


noiembrie 23, 2011

NESINCERITATEA INIMII (2)

„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]



Această întâmplare pare a fi ruptă din realitatea zilelor noastre, fiindcă multi copii de Dumnezeu nu mai suportă sa audă adevărul, ei iubind idolatria si minciuna, adică iubesc lumea, astfel că aleargă în stânga si-n dreapta după tot felul de mesaje, despre pace si prosperitate, rostite din gura proorocilor care au păcat ascuns în viata lor si care prin ceea ce spun înseală, fiindcă ei nu au cum să vorbească din partea Domnului.

Dar dacă Domnul trimite crestinilor un mesager al Lui, care să le vorbească adevărul, ei nu-l suportă, ci vor să-l omoare prin cuvintele lor de batjocoră, negând mesajul lui, acuzându-l de erezie, în loc ca ei să se oprească din păcat, să se pocăiască si să se întoarcă la Dumnezeu. Dar, din cauza neascultării lor, vor sfârsi ca si Ahab, sfâsiati de satan si de demonii lui, în dureri sufletesti, neputând lupta cu ispita, spre tragedia lor.

Asadar, profetul Domnului întotdeauna va spune ce va spune Duhul Domnului, chiar dacă asta îl va costa viata si nu se va teme de oameni, indiferent de ura lor, el vorbind după placul Domnului si nu după placul lor, si nici nu va slefui mesajul acela, dorind să sune bine urechilor celui căruia îi este adresat. Nu!

Omul lui Dumnezeu va vorbi direct împotriva păcatului, dorind salvarea sufletelor, ca Dumnezeu să nu-i ceară în vesnicie sângele păcătosilor de pe mâinile lui, dar el nu este răspunzător dacă cei cărora le este adresat mesajul acela îl vor respinge, alegând să trăiască în continuare în neascultare.



Cristina

noiembrie 22, 2011

NESINCERITATEA INIMII (1)

„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]



Iosafat, regele din Iuda, vine cu o rugăminte la Ahab, dorind să-si ia înapoi una din cetătile de scăpare ale semintiei lui Levi, cetatea Ramot din Galad, iar pentru a-si lua înapoi cetatea, are nevoie de Ahab, ca aliat. Astfel că Ahab îl primeste pe Iosafat în Samaria, discutia având loc în cetate, unde cei doi împărati îsi purtau hainele împărătesti, în fata lor fiind chemată o multime de profeti, prietenii lui Ahab.

Iosafat este împărat peste Iuda si este credincios Domnului, de aceea priveste atent la profetii întrebati de Ahab, dar pur si simplu nu-i poate crede… auzindu-i cum toti, la unison, spun că victoria le este garantată... iar Ahab este în delir, ascultându-i pe toti cum vorbesc după placul inimii lui. Numai că Iosafat nu se lasă asa usor, fiindcă el nu recunoaste între acesti profeti nici măcar pe unul care să slujească Adevărului, fiindcă n-a văzut sfintenie în atitudinile lor, chiar dacă ei erau 400 de profeti, dar fără a explica ceva, Iosafat stie în inima sa, că aceia nu erau profetii Dumnezeului pe care el îl slujea.

Desi ambii regi purtau haine regale, pot totusi să văd diferenta dintre cei doi sefi de stat, dintre Ahab si Iosafat, unul închinându-se idolilor, desi Domnul îi dăduse si lui victorii, făcuse semne si minuni si pentru el, îi vorbise prin proorocii Lui, dar Ahab tot calea idolilor o alesese în continuare. Pe când Iosafat, care era credincios Domnului, putea deosebi duhurile si astfel discerne că multimea profetilor minte si de aceea cere să fie adus un alt profet, de data aceasta fiind chemat Mica.

Mica era închis de Ahab, fiindcă Mica nu vorbea după placul lui Ahab, iar cel trimis să-l aducă pe Mica îl sfătuieste ce să spună, ca să nu aibă din nou necazuri… Numai că Mica refuză să spună ceva ce nu este de la Domnul… Da, Mica si Ahab se stiau bine, mai vorbiseră înainte, dar Ahab îl ura pe Mica, iar acum îl întreabă ironic ce să facă, si din nou Mica îi spune lui Ahab exact ce el n-ar fi dorit să audă, fiindcă Ahab iubea minciuna si ura adevărul.

Astăzi este la fel: cine iubeste minciuna nu va accepta niciodată să i se spună adevărul despre viata lui, ci totdeauna va argumenta contra, dorind să se dezvinovătească si să-si dea dreptate, în loc să-si îndrepte viata si să vadă lucrurile prin ochii lui Dumnezeu.

Asa a făcut si Ahab, care, auzind ce spune Mica, rapid cere ca proorocul să fie închis si din nou să i se dea „pâinea si apa întristării”, dar Ahab avea să vadă pe propria-i piele cine avea sau cine nu avea să aibă dreptate în ce spusese.



Cristina

noiembrie 21, 2011

IL IUBESTI TU PE ISUS?

“Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.” [Psalmul 116:1]  



El... a dispretuit rusinea, desi merita toată lauda, a trăit ca să slujească desi era Împărat, s-a smerit desi i se cuvenea toată slava, s-a făcut rob pentru noi totusi stăpânind toate lucrurile, ne-a iubit cu o dragoste fierbinte încă pe vremea când ne purtam ca niste vrăjmasi ai Lui.

El... Isus! Toată puterea I-a fost dată în cer si pe pământ!

Îl iubesti tu mai mult decât ceilalti? Îl iubesti în durere, îl iubesti în belsug? Îl iubesti în putere dar si în slăbiciuni?

Iubeste-L, căci El mult te-a iubit! Să scapi de iad si de osândă, ce grea i-a fost durerea Lui! A plâns în noapte singuratic, privind spre viitor... Te-a zărit atât de slab, nestiutor... cu inima îndreptată spre rău. Ce sansă mai aveai?

Cumplitul tău păcat , cât l-a durut! Sângele berbecilor si a viteilor nu a putut să răscumpere o inimă atât de rea. Dar El, Mielul nevinovat, privind cu milă înspre tine, a luat povara ta si a purtat-o cu iubire, descătusându-te de lanturile robiei. "Esti liber!" - ti-a soptit.

El este crinul din Saron, Preaiubitul inimii noastre. Poftele si plăcerile lumesti nu pot înlocui pacea pe care o primim prin Duhul Sfânt.

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile!



                                                                                  Elka