“VOIA TA NU VOIA MEA, SA SE FACA DOAMNE-N VIATA MEA!“

”Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna”. [Evrei 10:10]

     Daca dupa terminarea unei partide pe care a câstigat-o, un sportiv a declarat ca „Dumnezeu ne-a ajutat sa câstigam acest meci!” Daca prin aceasta marturisire el se referea la faptul ca Dumnezeu i-a dat putere, luciditate si întelepciune în joc, pentru a câstiga, îi spun ca avea perfecta dreptate. Dar daca ar fi vrut sa spuna ca Dumnezeu a condus mingea ca sa intre în poarta adversarilor, pentru ca prin acel gol sa câstige partida, îi spun ca mai are înca multe de învatat despre Dumnezeu si circumstantele vietii. Dumnezeu nu-i slujitorul nostru, care sa ne stabiliesca vremea pe care ne-o dorim, sau scorul pe care îl asteptam. Dumnezeu este Dumnezeu! El este Stapânul! De aceea noi trebuie sa ne supunem voiei Sale si nicidecum El sa ne împlineasca voia noastra.

     Pentru ca  de multe ori consideram ca ceea ce este important pentru noi, ar trebui sa fie la fel de important si pentru Dumnezeu, vom umbla  în voia lui Dumnezeu, doar atunci când vom  evalua realitatea din perspectiva divina, acceptând tot ceea ce ni se întâmpla ca fiind ceea ce-i mai bun pentru noi.

ZIDESTE-TI CASA PE STANCA

“A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vânturile si au batut în  casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stânca.” [Matei 7:25]

     Turnul din Pisa are o înaltime de 30 m si o greutate de 14.453 tone, echivalentul unui bloc de 12 etaje. Când a început constructia acestuia în anul 1173, intentia proiectantului n-a fost sa-l construiasca înclinat de la început. Când au ajuns însa la etajul al treilea, solul dintr-o parte a turnului a început sa se compacteze si turnul a început sa se încline. La înaltimea finala, înclinatia turnului a ajuns însa asa de mare, încât cei mai multi se asteptau ca într-o anume zi, acesta sa se prabuseasca. Aceasta situatie ne ajuta sa întelegem ca toti cei ce zidesc pe o temelie nesigura, vor avea o viata instabila, pentru ca statornicia vietii depinde de soliditatea temeliei pe care aceasta a fost întemeiata.

     Pentru ca furtunile si problemele vietii ne încearca pe toti, indiferent daca suntem: adolescenti, tineri, adulti, sau persoane în vârsta, trebuie sa fim atenti întotdeauna la temelie. Domnul Isus a afirmat în pilda celor doua case, ca atât pentru omul întelept, cât si pentru cel neintelept, furtunile au aparut pe neasteptate. De aceea putem spune ca în fata acestora, nu conteaza scolile pe care le-am absolvit, pozitia sociala în care suntem, ci lucrurile în care ne-am pus încrederea. Pentru a dovedi intensitatea acestor furtuni, Domnul Isus foloseste mai multe conjunctii care sunt greu de observat în traducerile din limba româna. Potrivit textului original, El spune: „si” a dat ploaia, „si” au venit suvoaiele, „si”au suflat vânturile,” „si” au batut în casa aceea, dar ea nu s-a prabusit…” Aceasta forma de exprimare, arata ca încercarile au venit, val dupa val si cu o intensitate mereu crescânda. Furtunile vietii, nu numai ca sunt puternice, dar sunt si foarte variate. Domnul Isus a spus ca: întâi a venit ploaia, care a probat acoperisul. Apoi au venit suvoaiele, care au probat temelia iar dupa aceea  au suflat vânturile care au testat rezistenta peretilor. Acest fapt arata diversitatea problemelor cu care suntem încercati în fiecare zi.

     Care-i atitudinea ta în mijlocul acestor provocari? Pentru ca vor ramâne în picioare si se vor bucura de biruinta, numai cei ce si-au zidit casa pe temelia trainica a adevarului si prin credinta îl iau în orice vreme ca ajutor  pe Hristos, trebuie sa faci aceiasi alegere.

PRETUIESTE-TI VEDEREA!

“Sau cum poti sa zici fratelui tau:” Frate, lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi” si, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.” [Luca 6:42]

     Din cauza unui accident de circulatie, o mama si-a pierdut vederea. Din acea zi ea a început sa lupte cu probleme ale vietii la care nici nu s-a gândit înainte. Pâna atunci s-a considerat a fi o femeie împlinita, reusind sa faca orice lucru fara a cere ajutorul cuiva. Dar când si-a pierdut vederea si-a început sa depinda de ajutorul altora, a început sa observe în jurul ei lucruri carora altadata nu le-a dat nici o importanta. Într-o zi când ajutata de unul dintre copiii sai a ajuns la coltul unei strazi, a auzit acordeonul unui orb care se nascuse fara vedere. Cât a fost sanatoasa, ea a trecut pe lânga acel cersator, fara sa-i dea prea mare atentie. Acum însa s-a apropiat sa-i vorbeasca si chiar s-a împrietenit cu acea persoana. În timpul acestor discutii, mama care si-a pierdut vederea, a descoperit ca acel orb nu si-a sarbatorit niciodata ziua de nastere. Ca sa-i faca o surpriza a cerut copiilor ei sa-i pregateasca un tort, pe care sa-l duca barbatului nevazator de la coltul strazii. A doua zi cand i-a înmânat tortul si i-au cântat” La multi ani!” acea persoana radia de bucurie. Dupa aceasta experienta, mama care îsi pierdusera vederea, a marturisit: „Daca înainte când aveam vederea n-am observat nevoile altora, eu eram cea oarba. De când însa mi-am pierdut vederea, si-am început sa vad si sa împlinesc nevoi neobservate, pot sa spun ca abia acum am capatat adeevarata vedere!”

DUMNEZEU NU RAMANE NEPASATOR!

“Isus i-a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. ”Aceasta este cea dintâi, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: ”sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.” [Matei 22:37-39]

     Nu-i asa ca de multe ori nu L-ai pus pe Hristos pe primul loc al vietii tale, si nici nu L-ai iubit cu toata inima ta? Oridecâteori împlinim aceasta  prima porunca, vom vedea ca în viata noastra se întâmpla lucruri mari, deoarece atunci când Hristos este în centru, toate celelalte lucruri capata semnificatie. Daca n-ai împlinit prima porunca, ce poti spune despre cea de-a doua? Îti iubesti vecinii asa cum te iubesti pe tine însuti? Cu siguranta ca unii dintre voi îmi veti spune ca trebuie mai întâi sa ne iubim pe noi însine mai mult decât o facem în prezent. La cealalta extrema sunt însa cei care se iubesc pe ei însisi  mult mai mult decât trebuie! Indiferent însa unde te afli între aceste doua extreme, întrebarea mea este: ”îti iubesti vecinii în aceliasi masura cu care te iubesti pe tine însuti?

     Daca suntem sinceri cu noi însine, trebuie sa recunoastem ca nu împlinim nici aceasta porunca. Daca i-am fi iubit pe vecinii nostri asa cum ne iubim pe noi însine, atunci ar fi trebuit ca acestia sa fie cu totii în biserica. Nu-i asa? Daca astepti ca vecinii tai sa-L cunoasca pe Hristos, înainte de a-i chema la biserica, începe a-i iubi macar cu masura dragostei cu care te iubesti pe tine însuti, si vei vedea ca Dumnezeu nu va ramâne nepasator.

NADEJDEA VINE DE LA DUMNEZEU

“Mâna Domnului a venit peste mine, si m-a luat în Duhul Domnului si m-a pus în mijlocul unei vai pline cu oase… El mi-a zis: “Prooroceste despre oasele aceastea, si spune-le: „Oase uscate, ascultati cuvântul Domnului! ”Iata ca voi face sa intre în voi un duh, si veti învia!” [Ezra 37:1,4-5]

 

     Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ezechiel sa tina o predica pentru un auditoriu neobisnuit. Desi pâna atunci, Ezechiel predicase de multe ori pentru locuitorii din Iuda si Ierusalim, sau pentru natiunile din jurul neamului sau de data aceasta Dumnezeu l-a trimis sa predice unor oase uscate! În capitolul 37 al cartii pe care a scris-o, arata ca oasele la care a fost trimis sa predice nu numai ca erau uscate si împrastiate pe toata suprafata unei vai întinse, dar erau si coapte de soare. Starea acestor oase era asa de deplorabila, încât oricine le-ar fi privit ar fi putut sa spuna ca nici chiar o minune nu le-ar mai fi schimbat situatia. Constient de aceasta realitate, cred ca si Ezechiel ar fi putut sa spuna: „sa predic unor oase uscate, cred ca-i numai o gluma buna!” Am facut pâna acum Doamne, atâtea lucruri ciudate pe care mi le-ai cerut, dar sa predic unor oase uscate, asta-i prea de tot!” Oasele uscate sunt moarte, si atât. Nu ma pot auzi, nu-mi pot raspunde si nici nu pot face vreo lucrare!” Cu toate acestea, Ezechiel a ascultat, si a tinut predica pe care i-a încredintat-o Dumnezeu, chiar si pentru niste oase uscate. În urma predicii sale, oasele s-au adunat laolalta formând schelete umane, scheletele au fost acoperite de carne si vine, formând trupuri umane, care însufletite de un duh de viata, au ajuns o mare ostire. Aceasta minune ne arata ca pentru Dumnezeu nici oasele moarte nu-s o problema. Prin lucrarea lui Dumnezeu, ele pot sa se adune si sa formeze o noua armata.

     Nu-i asa ca te confrunti cu situatii despre care spui ca nu mai exista nici o solutie? Indiferent de care ar fi aceasta, sa nu descurajezi, pentru ca la Dumnezeu exista nadejde.