“NOI SUNTEM UNA-N ISUS.. DACA AVEM DRAGOSTE”

“Dar eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un maslin verde, ma încred în bunatatea lui Dumnezeu în veci de veci.” [Psalmul 52:8]

 

Fiecare act ce exprima daruire de sine pe care îl cunosc, a fost mai întai inspirat de Dumnezeu. Numai dragostea lui Dumnezeu a condus pe Albert Schweitzer, în jungla Africana. Schweitzer a fost un om cu o capacitate intelectuala stralucitoare. El avea abilitati în orice domeniu. Însa cercetarile pe care le-a facut pentru scrierea cartii „În cautarea istoricului Isus”, l-au ajutat sa descopere, care este „Chemarea lui Dumnezeu pentru sine!” Cand a terminat de scris, a abandonat toate titlurile academice si pozitiile distincte pe care le avea în societate, si a mers în Africa sa slujeasca ca doctor misionar. El citise pilda spusa de Domnul Isus despre „Lazar si bogatul nemilostiv” si aceasta i-a atins inima. De multe ori cand pacientii se trezeau din anestezia de dupa operatie în micutul spital în care Schweitzer opera, îl auzeau pe doctor spunand: „Nu mai ai durere pentru ca Domnul Isus, mi-a spus sa vin si sa lucrez aici pe malul raului Ogowe, ca sa va ajut.

Ce spuneti? Aceasta a fost dragoste fata de Dumnezeu, sau dragoste fata de aproapele? Nu se poate face o separare; pentru ca aceasta dragoste este una!

“... CAND INCA SE SPUNE ASTAZI!”

“El le-a smerit inima prin suferinta; au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.” [Psalmul 107:12]

 

În ultima poveste pe care a scris-o Tolstoy, vorbeste despre un rege ce cauta raspunsul la 3 întrebari capitale: Cum pot sa fac lucrul cel mai bun la momentul oportun? Cum pot sa stiu cine-i demn de încredere? Si ce lucru este cel mai important si merita prima atentie?

În cautarea lui, regele a ajuns la coliba unui pustnic întelept. Deghizat într-un cersator, l-a vizitat pe acest pustnic ce locuia undeva ascuns în padure. Cand s-a apropiat de coliba acestuia, a observat ca acesta aproape frant de oboseala, îsi sapa gradina. Dorind sa afle mai repede raspunsurile pe care le cauta, regele, a luat cazmaua cu care lucra batranul si a terminat de sapat gradina. Spre apusul soarelui un om cu barba ce avea o taietura grozava, se clatina gata sa cada în curtea pustnicului. Fara ca regele sa fi stiut asta; rana acestui om a fost facuta de un grup de banditi ce-l astepta pe rege în padure. Regele cu gingasie a curatat rana acelui neajutorat, l-a bandajat si-a oprit sangerarea. Cand a venit noaptea, regele a dormit în pragul colibii. Atunci cand s-a trezit, a dorit sa verifice rana omului cu barba. Acesta si-a revenit si-a facut o marturisire deosebita: Banditii care l-au atacat, asteptau în padure ca regele sa se întoarca de la coliba pustnicului sa-l omoare. Ei doreau astfel sa se razbune, pentru o judecata pe care regele a exprimat-o împotriva lor cu ani de zile în urma. Regele l-a ascultat cu atente, apoi a promis ca va trimite doctorul sau pentru a-l trata si s-a pregatit sa plece. Aducandu-si aminte pentru ce a venit; regele a întrebat pustnicul privitor la cele trei întrebari! Doresti raspunsul l-a întrebat pustnicul? L-ai si primit în ziua precedenta! Cand regele a ajuns si l-a vazut pe pustnicul bolnav si obosit, a terminat de sapat gradina în locul lui. Acesta a fost lucrul bun facut la timpul potrivit! Apoi ai ajutat pe omul ranit. Daca regele ar fi ales sa plece si n-ar fi bandajat pe omul ce avea rana sangeranda, ar fi fost omorat de dusmanii lui în padure.

Este dar un singur timp important: „Acum!”, pentru ca amanarea sau nepasarea ar fi fost platita scump. Iar daca vrei sa stii care-i omul demn de încredere: acesta îti seamana tie! Pe cel ce va face ca tine, merita sa contezi acordandu-i deplina încredere.

Exista un adevar în aceasta poveste: Exista un singur timp important: „Astazi” si o singura asteptare de la viata: sa faci ce este bine! Acest bine trebuie sa îl împlinim fata de oamenii creati de Dumnezeu, cu care tu si cu mine venim în contact!

OFERA DRAGOSTE SI AJUTOR CELUI CE ARE NEVOIE

“Fa sa straluceasca Fata Ta, pentru robul Tau, si învata-ma oranduirile Tale!” [Psalmul 119:135]

 

Cand esti invitat la o petrecere spunea Domnul Isus: „sa nu te asezi la masa în locul dintai; ca nu cumva printre cei poftiti sa fie altcineva mai cu vaza decat tine; si cel ce te-a poftit pe tine si pe el sa vina si sa-ti zica: “Da locul tău omului acestuia.” Atunci cu rusine, va trebui sa iei locul din urma.” Sa va dau o sugestie mai buna; spunea Domnul Isus: Cand mergeti la o petrecere de nunta, sa va asezati pe locul din urma. Atunci cand vine nunul, va va observa si va va invita pe scaunul dintai! Veti avea astfel un zambet larg pe fetele voastre, pentru ca nunul va va spune: „Scuzati-ma!” „Scuzati-ma”! si va va conduce spre locul de onoare. Asa veti fi cinstiti în fata celorlalti!

Ce fel de sfat este acesta oferit de un lider spiritual, urmasilor Sai? Nu exista nimic teologic în aceasta gandire, nimic inspirativ; mai degraba un sfat comic, usuratic! Cred ca cei care L-au auzit pe Domnul Isus, mai degraba radeau de superficialitatea sfatului primit, decat sa-l ia în considerare! Prinzandu-i astfel în capcana, Domnul Isus a pus punctul pe „i” aratandu-le ce-a vrut sa-i învete: „Pentru ca cine se înalta va fi smerit, dar cine se smereste va fi înaltat!”

Ce dus rece pentru cei care-L ascultau; si ce maret adevar! Întorcandu-se spre aceiasi ascultatori, Domnul Isus, le-a zis: Cand dai un pranz sau o masa, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, sa iei astfel o rasplata pentru ceea ce ai facut. Atunci cand pregatiti un ospat, invita pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi, si va fi ferice de tine, pentru ca ei nu au cu ce-ti plati. Dar ti se va rasplati la învierea celor neprihaniti!

În modul Sau unic Domnul Isus ne-a dat o lectie practica despre smerenie si rasplatire, ce nimeni altcineva nu ne-ar fi putot-o oferi.

DESCOPERA BUCURIA SLUJIRII

“Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.” [Matei 20 :28]

Este interesant de observat stima pe care presa nationala din SUA, i-o acorda fostului presedinte Jimmy Carter. În timp ce el era în functie, multi jurnalisti au crezut ca nu este un presedinte foarte bun. Dar acum majoritatea jurnalistilor apreciaza ca Jimmy Carter, este cel mai bun exemplu presedinte, pe care l-a avut America! De ce? El si-a dedicat viata pentru slujire! Poare cineva sa nu fie înca convins de aceasta? Stim ca slujirea este modul lui de viata, chiar daca uneori uitam sa apreciem ceea ce el face.

Eu doresc ca fiecare dintre noi sa descopere bucuria slujirii, înainte de a fi prea tarziu. Avem multe probleme în societatea noastra, care nu pot fi rezolvate, pana cand cei mai multi nu sunt gata sa daruie, fara a urmari vre-un profit. Aceasta este prima lectie pe care trebuie s-o aplicam, asa cum ne-a învatat Domnul Isus: „Este mai ferice sa dai, decat sa primesti!” Iar a doua lectie este asemenea celei dintai!