INVIEREA – UN FAPT DE NETAGADUIT

“Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat.” [Luca 24:5-6]

Crestinismul este caracterizat de trei adevaruri mari: moartea Domnului Isus la crucea de pe Golgota, invierea Sa si inaltarea Sa la cer. Invierea Domnului Isus este o realitate despre care ni se marturiseste in multe locuri in Scriptura. Cititi va rog capitolul 15 din 1 Corinteni unde sunt numiti multi martori, care L-au vazut si au vorbit cu Domnul inviat. Invierea este deci o realitate, indiferent ca o acceptam sau nu. Ea a avut loc si nu poate fi tagaduita. Asa cum soarele sta pe cer, tot asa de sigur este faptul ca Christos a inviat din morti si S-a inaltat la cer, unde sade la dreapta lui Dumnezeu.

De ce neaga multi oameni invierea Domnului Isus? Pentru ca stiu ca invierea are urmari care ii privesc pe toti oamenii, indiferent daca cred sau nu in inviere. Deoarece Christos a inviat exista si o inviere a mortilor, pentru ca Domnul Isus Insusi a spus: “Vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata” (Ioan 5:28-29).

Si tu vei apartine de una din aceste invieri. Daca ai facut binele, adica daca L-ai acceptat in viata ta pe Salvatorul Isus Christos trimis de Dumnezeu, vei invia pentru viata, dar daca L-ai respins si lepadat, vei invia pentru judecata!

PIATRA ESTE DATA DEOPARTE

“Un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea.” [Matei 28:2]

Dupa ce L-au vazut murind pe cruce pe Domnul Isus, dusmanii Sai cei mai inversunati, marii preoti si fariseii, nu s-au linistit. Ei se temeau de Cuvantul Sau: “…dar a treia zi va invia” (Matei 20:19). De aceea au pecetluit mormantul si au pus straja.

Ar fi putut vreo creatura sa-L impiedice pe Dumnezeu sa-Si exprime recunoasterea Sa, satisfactia Sa deplina in lucrarea desavarsita a Fiului Sau preaiubit si sa-L invieze din morti? Imposibil! In zorii zilei dintai a saptamanii, Domnul Isus a inviat ca Biruitor.

Ingerul venise pe pamant cu insarcinarea din partea lui Dumnezeu de a rostogoli piatra de la usa mormantului, pentru ca oricine sa poata vedea mormantul gol. “Si s-a asezat pe ea.” Acum, nu un om, ci un inger a preluat supravegherea mormantului gol. Acum nu mai era in stare nicio putere din lume sa inchida mormantul.

In ciuda tuturor atacurilor dusmanilor, invierea Domnului Isus ramane o realitate minunata si este confirmarea lui Dumnezeu pentru lucrarea Domnului Isus la cruce. De aceea ne bucuram ca avem un Domn inviat, care este pentru totdeauna dincolo de moarte.

IUBIREA

“El (Isus) S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatele noastre…” [Galateni 1:4]

Isuse, Doamne, Tu, Cel drept,

La noi jos ai venit;

Stim cum Tu ne-ai rascumparat

Cand ai fost rastignit.

Iubirea Te-a adus la noi

De sus, din glorie,

Sa implinesti orice nevoi

In care ne gasim.

 

Tu esti Mantuitor si Domn,

Etern, in glorie,

‘Naintea Ta ne vom pleca

Si toti Te-om lauda.

 

De-acum ‘naltam divinu-Ti har,

Iubirea, slava Ta;

Ca sa ne faci pe noi bogati,

Tu Te-ai facut sarac.

 

Te laudam, Te adoram:

Tu esti Cel minunat;

Frumusetea Ta ne-a cucerit:

Noi la picioare-Ti stam.

SA NU VI SE TULBURE INIMA!

“Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” [Ioan 14:27]

In ce imprejurare se gaseau ucenicii cand Domnul le-a spus: “Sa nu vi se tulbure inima”? Domnul mergea la moarte. Venise ceasul sa plece din lumea aceasta. Isi terminase lucrarea. Cum se vor purta oamenii cu El? Il vor batjocori, Il vor bate cu biciul, Il vor face sa sufere, Il vor dispretui, Il vor rastigni. In loc sa Se tulbure, Isus, deja mergea la moarte, Si-a incurajat ucenicii.

Domnul a fost nevoit sa-i imbarbateze si sa-i faca sa se uite nu la imprejurarile mortii Lui, ci la ceea ce era dincolo de aceasta moarte, adica la bucuria care-i statea inainte si care-i va da putere sa treaca biruitor prin moarte. Domnul le-a indreptat privirile spre casa Tatalui ceresc, spre casa cu temelii tari a carui Arhitect si Ziditor este Insusi Dumnezeu. Asadar, Domnul Isus le-a vorbit preaiubitilor Sai despre doua lucruri strans legate intre ele: credinta si casa Tatalui.

Intr-o lume instabila avem nevoie sa auzim mereu glasul Mantuitorului: “Sa nu vi se tulbure inima!” Aceasta aduce liniste in toate furtunile vietii noastre. Fara linistea credintei nu putem inainta prin greutatile vietii zilnice. Numai prezenta Mantuitorului in viata noastra ne daruieste linistea dupa care suspinam deseori.

TINTA NOASTRA

“Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus…” [Evrei 12:2]

Sa privim, prin credinta, la Isus Christos, asa cum ni-L prezinta Sfanta Scriptura!

Sa privim tinta la Isus, Cel rastignit, care Si-a dat viata pe cruce, ca sa gasim in El rascumpararea si pacea!

Sa privim la Isus, ca din mainile Sale sa primim in fiecare zi crucea noastra si lucrul ce-l avem de facut, impreuna cu harul ce ne trebuie pentru amandoua!

Sa privim la Isus, nu la vrajmasii nostri, nici la imprejurarile prin care trecem.

Sa privim la Isus, nu la credinta, puterea si dreptatea noastra proprie!

Sa privim la Isus si nu la oameni, datini, traditii, sisteme filozofice! Urmandu-L pe Mantuitorul nu vom gresi cu niciun chip tinta noastra.

Sa privim la Christos ca Acela care este unicul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni!