VORBESTE OAMENILOR DESPRE ISUS

“Eu sunt dator si Grecilor si Barbarilor si celor învatati si celor neînvatati. Astfel în ceea ce ma priveste pe mine, am o vie dorinta sa va vestesc Evanghelia voua celor din Roma.” [Romani 1:14-15]

 

Dr. Curtis Schofield, a marturisit ca îsi aduce aminte ca într-o vreme în care trebuia sa ia o decizie importanta, pastorul sau i-a spus cu claritate: „Curtis, nu-ti pot spune daca trebuie sa mergi în Cleveland si sa lucrezi în fabrica împreuna cu unchiul tau, sau sa ramai sa-ti continui scoala aici; dar ce pot sa-ti spun cu siguranta este ca Dumnezeu are un plan pentru viata ta si daca îi vei cere, El ti-l va descoperi.

Acest gand spunea el, a ramas în inima mea si ma framanta continu. De aceea dupa orele de curs, a mers în biblioteca bisericii ca sa citeasca Biblia si alte carti crestine. În timp ce citea cartea „Un om numit Petru”, a descoperit ca Domnul Isus este interesat de viata personala a fiecaruia dintre noi. Coplesit de acest adevar a îngenunchiat acolo în biblioteca si a hotarat sa-si predea viata total Domnului Isus, urmandu-L îndeaproape.

Întrebat de experienta pe care a trait-o, el a spus: „un mod de a multumi pastorului meu penru felul în care m-a condus la Domnul Isus si m-a învatat cum sa iau decizii dupa voia lui Dumnezeu, este sa spun si altora cum sa gaseasca aceasta binecuvantare în viata”.

Din aceleasi motive si eu si tu trebuie sa-L marturisim pe Hristos în mijlocul lumii. Avem o datorie fata de parinti, profesori sau prietenii care ne-au condus la Domnul Isus si trebuie sa ne-o împlinim. Domnul Isus este cel ce poate aduce cea mai radicala schimbare în viata celor ce-L întalnesc si ne poate da ajutorul sa traim la cea mai înalta stare pe care o putem atinge. El aduce bucurie, împlinire si binecuvantare în orice inima care i se deschide. Lui îi datoram tot ceea ce avem, ceea ce suntem sau vom deveni.

Cum ne vom achita de aceasta datorie? Facandu-L cunoscut si altora!

FII UN OM CU CARACTER

“Acum Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tau, decat sa te temi de Domnul Dumnezeul tau, sa umbli în toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau.” [Deutronom10:12]

 

Caracterul nostru este dovedit de felul cum ne împlinim promisiunile. Promisiunile cele mai importante sunt cele ce privesc viata de familia. Cati tineri în cele mai emotionante clipe ale vietii nu-si spun: „ma angajez sa iau pe acest barbat (femeie) sa-mi fie sot (sotie), începand din aceasta zi si pana ce moarte ne va desparti. Voi fi împreuna cu el (ea), la bine si la rau, în belsug sau în lipsuri, în sanatate sau suferinta si nu ne va desparti decat moartea! Altii ne-am angajat sa pazim si sa respectam legile tarii: soldatii în ziua juramantului se angajeaza spunand: „jur credinta patriei mele..”; în ziua botezului, promisiunea solemna rostita de toti este: „Îl voi urma pe Domnul Isus, pana la moarte, fiind un membru credincios al bisericii în care El m-a asezat!”

Daca acestea sunt unele dintre cele mai importante si mai fregvente promisiuni, caracterul nostru este dovedit nu de cuvintele pe care le rostim, ci de felul cum împlinim ceea ce spunem.

Am citit despre experienta unui tanar numit Dave, care si-a pastrat promisiunile facute. Mama sa era o alcoolica. Aceasta patima nu numai ca a facut-o sa-si neglijeze copiii, ci de multe ori cand consuma bauturi alcoolice, devenea violenta. Ea l-a batut cu cruzime pe Dave de multe ori, fortandu-l sa doarma într-un garaj întunecos si neîncalzit. Ea l-a tratat ca pe un sclav si-i dadea mancare numai dupa ce Dave termina toate lucrurile pe care i le scria pe o lista. Pentru ca mama sa era foarte pretentioasa, sa ajunga sa termine tot ceea ce îi cerea nu se întampla prea des. Foarte rar, Dave venea la scoala avand uniforma sau haine curate. Cand învatatoarea lui a intervenit pe langa mama lui ca aceasta sa-si schimbe comportamentul, mama lui a devenit si mai violenta. Din acea zi nu l-a mai chemat pe nume ci i-a spus „asta”! Ea striga la ceilalti copii cand acestia îl chemau pe Dave pe nume. Pentru mine spunea ea, acest nume nu mai exista. Singurul lucru care l-a tinut pe Dave sa nu cada în disperare în toata aceasta perioada, a fost bunatatea învatatoarei lui. Aceasta în timpul orelor i se adresa cu respect si bunavointa si aceasta apreciere era singura mangaiere pentru sufletul lui. În fiecare seara în timp ce era în garajul rece si întunecos, înainte de-a adormi îsi imagina fata zambitoare a învatatoarei lui. Amintirea ei si a felului cum îi purta de grija era pentru el singura motivatie pentru a trai.

Dave si-a amintit tot restul vietii de ziua cand învatatoarea lui a venit acasa la el cu directorul scolii si cu reprezentantii autoritatilor care l-au luat pentru a-l duce spre o noua viata, într-o scoala pentru copii abandonati. Toti au venit sa-l îmbratiseze si sa-l asigure ca-i va fi mult mai bine acolo unde va ajunge. N-a mai avut o asa dragoste pana atunci si nici dupa aceea.

În acele momente cand s-a despartit de învatatoarea lui, i-a facut doua promisiuni: Întai i-a spus ca nu va uita niciodata ce aceasta a facut pentru el; apoi s-a angajat ca va face totul pentru ca aceasta sa fie mandra de el!

Douazeci de ani mai tarziu pe cand avea 27 de ani, Dave s-a întors s-o întalneasca pe acea învatatoare în ziua cand aceasta a iesit la pensie. A venit sa-i multumeasca pentru tot ce ea a facut pentru el, aducandu-i un dar special: cartea pe care a scris-o despre istoria vietii lui, intitulata: „Un copil numit „Asta”!

Astazi Dave este un predicator care predica Cuvantul lui Dunmnezeu la mii de oameni. A fost premiat cu un premiu mondial pentru impactul pe care l-a avut cartea lui asupra noii generatii si a fost ales printre cei ce au purtat torta olimpica în anul 1996. Cand a ajuns sa aiba o înalta pozitie sociala, n-a uitat promisiunile facute, fapt care a dovedit ca este un om de caracter.

FA UN SINGUR LUCRU.. DAR FA-L BINE!

“..fac un singur lucru: uitand ce este în urma mea, si aruncandu-ma spre ceea ce este înainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui dumnezeu, în hristos isus.” [filipeni 3:13-14]

 

Fac un singur lucru! Aceasta este declaratia apostolului Pavel. Nu mai multe lucruri; ci numai unul! Daca am apela la un consultant caruia i-am cere sa ne ajute sa fim mai eficienti în viata, acesta ne-ar spune: „Încerci sa faci prea multe lucruri!” Aceasta este slabiciunea fiintei umane: „ne angajam în a face prea multe lucruri, mult prea mult decat putem împlini!”

Henri Ford, a spus odata: „Si eu am fost ispitit sa fac mai multe lucruri. Aceasta îmi împartea efortul si-mi diminua concentrarea. Multele lucruri pe care le începeam, ma determinau sa ma grabesc pentru a le împlini! Lucrand în graba, greseam mai mult si rezultatul era pierdere!” Pentru a nu mai trai aceasta experienta, Ford a ales o solutie interesanta: „Cand ma trezeam dimineata si aveam în atentie o multime de lucruri pe care urma sa le fac în acea zi si nu stiam cu care sa încep, ieseam afara si începeam sa alerg în jurul casei. În timp ce alergam, excesul de energie ce ma determina sa fac mai multe lucruri era consumat, mintea mea se lumina si puteam sa vad lucrurile cele mai importante. Pe acestea le împlineam cel dintai!”

Nu stim daca apostolul Pavel a alergat în jurul casei, dar ceea ce stim este ca el si-a focalizat timpul si energia pentru un singur lucru: „Sa-L slujeasca pe Dumnezeu!”

Quacherii aveau o vorba penru toti cei ce încercau sa se împarta pentru a împlini mai multe lucruri: „Alege un singur lucru, împlineste-l bine platind orice pret, pentru ca nu poti fi crucificat pe mai multe cruci!”

 

OPRESTE-TE SI PRIVESTE DACA ESTI PE UN DRUM BUN

“Ci tu, cand te rogi, intra în odaita ta, încuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este în ascuns; si tatal tau, care vede în ascuns, îti va rasplati.” [Matei 6:6]

 

Poate ca ati auzit despre faimoasa povestire a lui Jean Henri Fabre, un naturalist francez, despre ”marsul omizilor!” El a urmarit aceste creaturi interesante pe cand se plimba prin padure. Acestea marsaluiau pe un bustean în sir, una în spatele celeilalte. Ce s-ar întampla si-a zis Fabre, daca le-as aseza în asa fel ca sa mearga în cerc? Asa ca a adunat suficiente omizi si le-a sezat în cerc pe marginea unui ghiveci de flori. Patru zile mai tarziu, a gasit acele omizi înca marsaluind, pe marginea acelui ghiveci. Mancarea era aproape si usor accesibila, dar omizile continuau sa mearga în marsul lor spre nicaieri, aproape moarte de foame.

Aceasta pare sa fie povestea vietii multor oameni astazi. Sunt antrenati într-un mars sustinut, spre nicaieri! Trebuie sa ne oprim putin, si sa stam în prezenta Domnului Isus ca sa gasim directia cea buna.