SCHIMBAREA INSCRIPTIEI FUNERARE (2)

“Pomenirea celui neprihanit este binecuvantata, dar numele celor rai putrezeste.” [Proverbe 10:7]

        Luminat de meditatia asupra vietii sale, Alfred Nobel a rostit o fraza memorabilia: “Orice om trebuie sa-si schimbe epitaful in timpul vietii sale sis a-l scrie din nou…” Daca Alfred Nobel s-ar fi aplecat cu credinta asupra Evangheliei, ar fi aflat ca Dumnezeu ofera fiecarui om sansa schimbarii sentintei vietii.

        Din natura noastra suntem pacatosi pierduti si ne asteapta judecata divina. Insa Dumnezeu ne-a trimis o veste buna: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el” (Ioan 3:16, 36).

        Iata, cititorule, aceasta este calea, posibilitatea prin care fiecare om poate sa ajunga la schimbarea sentintei vietii. Aceasta posibilitate daruita de Dumnezeu o primim prin credinta in Mantuitorul, care Si-a dat viata cap ret de rascumparare pentru toti care Il accepta. Astfel de oameni vor fi binecuvantati in acest timp si pentru vesnicie. Dar cei ce nu cred in Mantuitorul vor fi vesnic pierduti. Alegerea este partea fiecaruia dintre noi. Fericiti sunt cei care aleg partea cea buna a credintei!

 

SCHIMBAREA INSCRIPTIEI FUNERARE (1)

“Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta.” [Psalm 90:12]

        Chimistul si industriasul suedez Alfred Nobel (1833 – 1896) era un om renumit in annul 1888. Nu s-a casatorit si s-a dedicat studiului. In annul 1875 a inventat dinamita si apoi alte explosive mult mai puternice. Lumea ii spunea “regele dinamita”. Intr-o dimineata din annul 1888, Alfred Nobel lua ziarul si isi citi propiul necrology care suna asa: “Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a murit ieri. El este cel care a proiectat o procedura, care sa omoare intr-un razboi mai multi oameni decat au murit in celalalte razboaie. Alfred Nobel a murit foarte bogat!”

        Din greseala, jurnalistul il confundase pe Alfred cu fratele sau mai mare, care decedase cu adevarat. Dar citind necrologul defaimator, Alfred Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urat. Omenirea avea sa-l comemoreze ca pe “ingerul mortii”, ca cel care a fabricat moartea omenirii. O asemenea comemorare era ingrozitoare.

        In ziua aceea in mintea lui Nobel a incoltit un gand. Nobel si-a facut un plan, si anume sa lase prin testament imensele sale bogatii pentru un fond de premii pentru cele mai remarcabile opera care sa intareasca pace ape pamant. Asaa aparut premiul Nobel, ravnit de multi barbate si femei, care se decerneaza de parlamentul norvegian si Banca Nationala a Suediei.

 

PEDEAPSA

“Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.” [Proverbe 13:24] 

        De curand am citit o povestire care subliniaza adevarul acestui verset.

        Un om a comis o infractiune. Conform legii acelei tari, a fost condamnat la moartea prin spanzurare. A sosit si ziua in care nefericitul urma sa fie spanzurat. Cand astepta sa se indeplineasca sentinta, a fost intrebat daca mai are vreo dorinta. El a cerut sa i se permita sa o sarute pe mama lui. Mama a fost condusa la el. Atunci omul s-a aplecat la ea, parca ar fi vrut sa o sarute pe obraz. Spre uimirea tuturor, el a muscat-o insa de ureche. Socata, mama l-a intrebat pe fiul ei de ce a facut aceasta. El a raspuns: “Mama, eu mor acum din cauza ta. Cand eram un mic baiat, am inceput sa fur. Ti-am aratat ce luasem. Dar in loc sa ma oblige sa restitui ceea ce furasem, mi-ai permis sa le pastrez. Tu m-ai sustinut in facerea raului, in loc sa ma pedepsesti. Acum trebuie sa mor pentru infractiunea mea.”

        Multi parinti se mira de faptul ca de multe ori copiii lor ajung pe cai gresite. Dar au luat atitudinea fata de raul, nedreptatea, pacatul savarsit? L-au judecat mai intai in viata lor si l-au evitat, si apoi l-au pedepsit corespunzator in viata copiilor lor? Sa nu fim niciodata indiferenti sau toleranti fata de rau, nici in viata noastra, nici in viata copiilor nostril!

CE SA FAC CU ISUS?

“Pilat le-a zis: <> <>, i-au raspuns cu totii.” [Matei 27:22]

        Presiunea exercitata asupra lui Pilat din ambele parti a crescut, el fiind hotarat mai mult ca oricand sat ermine cu aceasta problema. Insa momentul cand judecata a fost intrerupta din cauza ca sotia lui Pilat i-a transmis mesajul ei, a fost folosit de membrii Sinedriului ca sa mobilizeze poporul pentru alegerea lor. “Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare” (Matei 27:20). Sinedriul era constituit din conducatorii religiosi ai tarii. Manevrarea poporului in acest caz a fost un abuz al autoritatii lor date de Dumnezeu.

        Pilat a mai formulat o data intrebarea: “Pe care din amandoi voiti sa vi-l slobozesc?” Raspunsul lor arata cam area impotrivire fata de Isus le-a cuprins inima. Pilat nu a mai stiut ce sa faca. El a intrebat: “Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Christos?” Si multimea aceea a beneficiat de atatea binefaceri din partea Domnului, multimea aceea care cu putine zile in urma il aclama pe Isus, acum cerea sa fie rastignit. Lui Pilat nu-i venea sa creada ca toata multimea se purta cu dusmanie fata de Binefacatorul ei, si a intrebat: “Dar ce rau a facut?” Ei au inceput sa strige si mai tare: “Sa fie rastignit!”