AI VALOARE IN OCHII LUI DUMNEZEU

„Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi în inima ta ca Dumnezeu L-a înviat din morti, vei fi mantuit.” [Romani 10:9]

 

Cu cativa ani de zile în urma Harry Reasoner, redactorul emisiunii de televiziune „Sixty Minutes”, a scris pentru acest program ceva foarte interesant referitor la Craciun: el credea ca este ceva cu privire la Craciun, ce trece dincolo de logica umana..

De aceea a spus: „Ceea ce genereaza în lumea de astazi în aceasta perioada aceasta avalansa de cumparaturi si festivitati, este acel eveniment linistit si neobservat, petrecut cu mult timp în urma.. „actul întruparii Domnului Isus”. Despre acest eveniment depun marturie crestinii, anuntand ca Dumnezeu a trimis pe Fiul sau sa se întrupeze în mijlocul acestei lumi. Pentru multi însa, sarbatoarea Craciunului a îmbracat multe aspecte
pagane!

Sunt trei moduri în care poti privi Craciunul: Unul este cel „Cinic”; atitudine prin care este privita aceasta sarbatoare doar cu un interes material. Un timp în care sa faci mai multi bani, profitand de cresterea comertului.

Al doilea mod de a privi Craciunul este cel „Ceremonial”. Aceasta este în general atitudinea celor necredinciosi. Ei respecta traditia Craciunului, trimit felicitari, împodobesc bradul si ofera cadouri. Toata sarbatoarea pentru ei înseamna repetarea si conservarea unor traditii!

Al treilea mod de a privi Craciunul este cel „Reverential”. Aceasta este atitudinea celor ce cred ca sarbatoarea Craciunului este aniversarea venirii Domnului Isus în mijlocul lumii!

Pentru multi pare ilogica relatarea Biblica, despre nasterea Domnului Isus. Scriptura arata ca un înger a anuntat o fecioara, ca va avea un copil, fara ca aceasta sa fi cunoscut un barbat. Dumnezeu pentru împlinirea planului Sau, poate însa sa lucreze depasind chiar si logica umana.

Chiar daca nasterea Domnului Isus nu poate fi explicata logic si înteleasa deplin din punct de vedere teologic, este un fapt real si de necontestat. Venirea pe lume a unui copil într-o familie, aduce o noua experienta si genereaza experiente unice. La fel ca noii parinti si cei credinciosi la sarbatoarea Craciunului, traiesc emotii si sentimente specifice. Pentru ei bucuria sarbatorii nu-i generata numai de primirea unor cadouri sau împlinirea unui ritual, ci de o vie experienta cu Cel întrupat.

Poate ca nu ai trait niciodata aceasta experienta la sarbatori. Este timpul sa întelegi ca Dumnezeu te iubeste, chiar daca nu esti perfect. Atingerea dragostei Lui, îti poate da si tie adevarata bucurie. Asa ca la aceste sarbatori care vor urma incearca sa fi mai bun si intelept si sa intelegi ca ai valoare in ochii lui Dumnezeu!

“SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP”

“Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

Pastorul M.L.Lindvall a primit de Craciun o scrisoare deosebita.
Cel care i-a trimis aceasta scrisoare arata ca în biserica lui, s-a prezentat aceiasi sceneta de Craciun, cu acelasi continut si cu aceiasi dirijoare timp de 47 de ani. Tot ceea ce s-a urmarit în acesti ani a fost: „perfectiunea”. Linii perfecte, costumatie perfecta, miscari scenice perfecte; totul perfect!

Dorinta dirijoarei pentru perfectiune i-a respins însa pe copii. Aceasta spunea:”cand sunt împreuna prea multi adolescenti, acestia nu mai pot fi tinuti sub control!” Dupa cum vedeti, dedicarea dirijoarei pentru perfectiune, a fost mai mare decat cea fata de copii.

Anul acesta însa, asa cum era relatat în scrisoare s-a întamplat ceva deosebit: Un comitet care-i includea pe parintii a caror copii au fost respinsi anul trecut, au facut un anunt deosebit:” Toti copiii care doresc sa faca parte din sceneta pentru Craciun, sunt bineveniti si asteptati la biserica! Pentru fiecare dintre ei se va gasi un rol.”

Acest anunt a fost ceva de neacceptat pentru vechea dirijoare, care si-a dat demisia în manie si dezgust.

Potrivit marturisirii pastorului Lindvall, sceneta n-a mai mers snur, asa cum s-a întamplat cu vechea dirijoare, dar a fost ceva deosebit: Fata de scenariul anterior acum erau o duzina de pastori si peste 20 de îngeri si un mare numar de oi. Stiind cum behaie oile, cei mai mici dintre copiii îmbracati în costume specifice, le imitau raspanditi peste tot prin biserica.

Un moment deosebit s-a petrecut atunci cand Maria si Iosif au intrat în scena. Maria purta pe brate o papusa înfasata într-o paturita albastra. Iosif s-a apropiat de ea, iar povestitorul urma sa citeasca descrierea biblica ce prezenta familia aleasa, în drumul lor spre Betleem. Ani în sir s-a citit versiunea traducerii King James, care spunea ca: „Maria a ramas grea !” Una dintre mamele tinere si-a dat seama ca cei mici nu vor întelege aceasta versiune si a cerut povestitorului în ultimul moment sa citeasca aceeasi relatare dar din traducerea Good News. Asa ca în timp ce Maria si Iosif au intrat în scena, povestitorul a început sa citeasca: ”Iosif a mers sa se înregistreze împreuna cu Maria, logodnica sa, care era însarcinata!” Cand ultimul cuvant a fost amplificat de sistemul audio, micutul Iosif, auzind pentru prima data aceasta versiune, s-a oprit, a privit-o îndelung pe Maria, apoi s-a întors spre sala si-a zis: „Însarcinata? Ce înseamna aceasta?”

Nu mai este nevoie sa va spunem ce s-a întamplat dupa aceea: Întrega biserica a izbucnit în hohote de ras, unii chiar fiind de neoprit! Fosta dirijoare s-a uitat în jur spunand: „V-am spus eu, ca asa o sa se întample! Cand s-a cantat însa „O noapte preasfintita” s-a petrecut ceva neasteptat: Întai copiii care au interpretat rolul oitelor au coborat de pe scena si au mers în jurul fostei dirijoare, care-i excusese din sceneta anul trecut. Alaturi de ei, au venit si ceilalti copii. Cand zapada artificiala a început sa cada, s-a facut liniste. Acest timp de tacere, n-a fost planificat în scenariu, dar nimeni nu îndraznea sa spuna nimic. Se auzeau doar copiii mici, behaind în diferite zone ale bisericii. Era o liniste ce dovedea prezenta lui Dumnezeu si bucuria si multumirea ce nu puteau fi exprimate în cuvinte. Aceasta liniste a fost întrerupta de sotia pastorului care a rostit cu voce tare, ca toti sa-o poata auzi: „Perfect, chiar Perfect! Si a fost perfect! Nu a fost perfect în modul în care vechea sceneta era perfecta. A fost „perfect” în modul în care Dumnezeu face lucrurile perfecte! El accepta limitarile si imperfectiunile noastre, îmbracandu-le în harul Sau!

MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU ZIUA DE AZI!

„Dati, si vi se va da; ba înca vi se va turna în san o masura buna, îndesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.” [Luca 6:38]

 

Într-un articol de ziar, erau prezentate doua femei care erau internate într-un centru pentru batrani din New Jersey. Numele lor era: Margarett Patrick si Ruth Eisenberg. Aceste doamne au fost pianiste vestite, care si-au investit viata predand cursuri de pian, pentru multi pianisti celebri.

Între ele, de multe ori au fost rivalitati si niciodata n-ar fi acceptat sa fie împreuna. Nimeni nu s-ar fi gandit vreodata ca ar putea sa le auda interpretand o piesa împreuna.

Cu 5 ani de zile în urma, fiecare însa a suferit cate un accident vascular cerebral. Margarett Patrick a fost aproape de moarte. A petrecut mai multe luni prin spitale si prin centrele de recuperare. Dupa toate acestea si-a recapatat mobilitatea, dar numai pentru partea stanga a corpului. Partea dreapta a corpului ei a ramas paralizata. Traind într-un scaun rulant, ea a marturisit deseori spunand: „Slava lui Dumnezeu, pentru ca mai sunt înca în viata!”

Ruth Eisenberg a fost însa mai norocoasa. Acum ea rade cand îsi aduce aminte de momentul cand a suferit atacul cerebral. În acel moment de suferinta, a ramas întinsa pe podea fara sa fie descoperita de cineva, timp de doua zile. Si-a revenit foarte greu, dar nu poate folosi partea stanga a corpului.

Aceste doua femei încercate, s-au întalnit în acelasi centru pentru batrani, recomandat de doctorii lor. Cand s-au vazut, foarte repede au împartasit una alteia, dragostea lor pentru pian. Într-o zi pe cand erau împreuna în holul acestui centru, s-au asezat cu carucioarele lor langa pianul vechi al acestei institutii si au început sa cante.

Degetele lungi ale lui Margarett alunecau pe partea stanga a pianului, în timp ce degetele puternice ale lui Ruth, conduceau melodia, alunecand în partea dreapta a pianului.

Dupa ce au cantat o vreme, au încheiat prabusindu-se una peste cealalta. Margarett si Ruth, s-au îmbratisat, strangand-o fiecare pe cealalta cu mana sanatoasa.

Prima melodie cantata împreuna a fost o revelatie pentru amandoua si o motivatie, pentru a pune împreuna un întreg repetoriu. Dupa aceea au cantat de multe ori pentru batranii din acel centru si în spitale penru veterani. Au fost invitate chiar si la o emisiune de televiziune. Astfel au ajuns sa fie un motiv de inspiratie, pentru toti cei care le-au vazut si auzit cantand.

Margarett a spus: „n-am crezut niciodata ca Dumnezeu ne va folosi în acest fel!” Daca relatii intre noi o vreme n-au existat, acum suntem nedespartite. Suntem asa de fericite si multumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi!