„Dati, si vi se va da;
ba înca vi se va turna în san o masura buna, îndesata, clatinata, care se va
varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.” [Luca
6:38]
Într-un articol de ziar, erau prezentate doua femei
care erau internate într-un centru pentru batrani din New Jersey. Numele lor
era: Margarett Patrick si Ruth Eisenberg. Aceste doamne au fost pianiste
vestite, care si-au investit viata predand cursuri de pian, pentru multi
pianisti celebri.
Între ele, de multe ori au fost rivalitati si
niciodata n-ar fi acceptat sa fie împreuna. Nimeni nu s-ar fi gandit vreodata ca
ar putea sa le auda interpretand o piesa împreuna.
Cu 5 ani de zile în urma, fiecare însa a suferit cate
un accident vascular cerebral. Margarett Patrick a fost aproape de moarte. A
petrecut mai multe luni prin spitale si prin centrele de recuperare. Dupa toate
acestea si-a recapatat mobilitatea, dar numai pentru partea stanga a corpului.
Partea dreapta a corpului ei a ramas paralizata. Traind într-un scaun rulant,
ea a marturisit deseori spunand: „Slava lui Dumnezeu, pentru ca mai sunt înca
în viata!”
Ruth Eisenberg a fost însa mai norocoasa. Acum ea rade
cand îsi aduce aminte de momentul cand a suferit atacul cerebral. În acel
moment de suferinta, a ramas întinsa pe podea fara sa fie descoperita de
cineva, timp de doua zile. Si-a revenit foarte greu, dar nu poate folosi partea
stanga a corpului.
Aceste doua femei încercate, s-au întalnit în
acelasi centru pentru batrani, recomandat de doctorii lor. Cand s-au vazut,
foarte repede au împartasit una alteia, dragostea lor pentru pian. Într-o zi pe
cand erau împreuna în holul acestui centru, s-au asezat cu carucioarele lor langa
pianul vechi al acestei institutii si au început sa cante.
Degetele lungi ale lui Margarett alunecau pe partea
stanga a pianului, în timp ce degetele puternice ale lui Ruth, conduceau
melodia, alunecand în partea dreapta a pianului.
Dupa ce au cantat o vreme, au încheiat prabusindu-se
una peste cealalta. Margarett si Ruth, s-au îmbratisat, strangand-o fiecare pe
cealalta cu mana sanatoasa.
Prima melodie cantata împreuna a fost o revelatie
pentru amandoua si o motivatie, pentru a pune împreuna un întreg repetoriu.
Dupa aceea au cantat de multe ori pentru batranii din acel centru si în spitale
penru veterani. Au fost invitate chiar si la o emisiune de televiziune. Astfel
au ajuns sa fie un motiv de inspiratie, pentru toti cei care le-au vazut si
auzit cantand.
Margarett a spus: „n-am crezut niciodata ca Dumnezeu
ne va folosi în acest fel!” Daca relatii intre noi o vreme n-au existat, acum
suntem nedespartite. Suntem asa de fericite si multumim lui Dumnezeu pentru
fiecare zi!
Postări
