MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU PAINEA DE ZI CU ZI

“Caci sunt bine încredintat ca nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostrum.” [Romani 8:38-39]

Un artist sarac a fost odata tratat regeste într-un castel. Au fost cele mai importante momente ale vietii lui. Pentru aceasta experienta, n-avea nimic cu ce sa-i rasplateasca pe prietenii sai. Înainte de a pleca, pentru cateva zile nu a mai parasit castelul si nici n-a lasat pe nimeni ca sa-l viziteze. A încuiat usa si n-a mai raspuns nici unei invitatii de-a merge afara si nici nu a mai primit pe nimeni în camera sa.

Cand a parasit camera si si-a luat la revedere de la prietenii lui, un servitor care a intrat imediat în camera, a observat ca cearceafurile de pe pat lipseau. A crezut pentru moment ca artistul le-a furat. Cautand mai cu atentie, le-a gasit facute sul în coltul camerei. Desfacandu-le a observat ca pe panza cearceafurilor erau pictate doua tablouri deosebite.

Artistul a vrut sa spuna multumesc; si a facut-o în modul sau specific, folosind darul pe care îl avea. Asa s-a întamplat si cu Robby Benfield: El a fost abandonat în timpul copilariei de catre mama sa într-o zona de tara, din Carter Tennessee. Numele de Benfield de fapt îl purta dupa numele femeii în grajdul careia a fost gasit.

Aceasta femeie l-a crescut, adoptandu-l ca orfan, pana ce Benfield a început sa învete la Academia Navala. Este asa de usor pentru cineva care a crescut în astfel de conditii sa fie nemultumitor si sa considere ca mama nu i-a oferit ceea ce merita. Benfield însa, prin testamentul sau a lasat tot ceea ce agonisise; 51.000 de dolari, primariei din Carter. În acest fel spunea el, a vrut sa spuna multumesc si sa rasplateasca pe cei din aceasta localitate, pentru ca l-au crescut si l-au purtat la scoala.

Este usor sa ajungi plin de amaraciune, din cauza necazurilor vietii; dar ce binecuvantare ne-a dat Dumnezeu în Domnul Isus. Nu conteaza ceea ce viata ne pune în cale, pentru ca Dumnezeu ne iubeste mai mult decat orice altceva din întreaga creatie. Cum Ii multumim?

BINECUVANTAREA DE A AVEA LIBERTATE

„Domnul a vorbit lui Moise si lui Aron, si le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, împaratul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului, pe copiii lui Israel” [Exod 6:13]

John O. Stull, a prezentat o experienta pe care a avut-o cu multi ani în urma, pe cand el si sotia sa au fost într-o minivacanta de sarbatoarea multumirii în Polln Springs. Ei au mers sa vizioneze un film muzical, intitulat: „Un lautar pe acoperis!”

Filmul prezenta o familie de evrei care a reusit sa paraseasca un sat din Rusia. In ciuda subiectului plin de sobrietate si suspans, prezentarea experientelor traite de aceasta familie, au fost pline de umor si de muzica buna. Dupa terminarea filmului Stull si sotia sa, au parasit cinematograful si s-au îndreptat spre masina, ce fusese parcata printre celelalte în parcare. Cand au ajuns langa masina, au vazut rezemat de o masina alaturata un barbat, care plangea foarte tare. Era de varsta mijlocie, bine îmbracat; iar masina era un Mercedes Benz, nou. O doamna ce purta o haina lunga, iar pe maini o multime de bijuterii, îl batea usor pe spate încercand sa-l potoleasca. Doamna era foarte rusinata de situatia creata si încerca sa-l ajute pe cel de langa ea sa depaseasca durerea ce l-a cuprins.

Ce se întampla? a întrebat Stull. De ce sa fii atat de tulburat; a fost doar un „film musical”. Nu-i numa un „Film muzical” a raspuns omul printre lacrimi! Acestia au fost din familia mea! Nu întelegi ce pret au platit ei pentru libertate?

Stull si sotia sa provocati de aceasta experienta; n-au putut întelege îndeajuns durerea acestor straini pe care i-a întalnit; dar au putut întelege o dimensiune neasteptata a sarbatorii multumirii: cat de important este faptul ca poti sa te bucuri de libertate! Traiesti într-o tara libera? Atunci esti cu adevarat binecuvantat!

FLORILE SPIRITUALE

“Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci întunericul se împrastie, si lumina adevarata rasare chiar” [I Ioan 2:8]

Floarea care împodobeste cadrul specific al Craciunului”poinsettia„ este o planta specifica: Nu stiu daca cunoasteti care sunt regulile ce trebuie respectate pentru ca aceasta planta sa înfloreasca?

Trebuie sa fie o alternanta foarte precisa între timpul de întuneric si cel de lumina; între atmosfera calda si cea racoroasa. Daca nu se respecta aceste conditii aceasta planta nu înfloreste.

Îmi imaginez cum florarii de pe tot cuprinsul tarii, au pregatit aceste camere racoroase ce poarta afisat pe usa mesajul „Nu intrati„, în cea mai mare parte a zilei. Înauntru mii de plante verzi sunt pastrate în întuneric. În acest timp de întuneric (cel putin 12 ore pe zi) nimanui nu-i este permis accesul înauntru. Lumina unei lanterne, a becului de la „Exit” sau chiar cea a farurilor unei masini ce trece pe strada, ar afecta frumusetea florilor de mai tarziu.

Luand în considerare specificul acestei flori, putem face o paralela deosebita: Sunt si în viata noastra acele vremuri de întuneric. Acele vremuri cand ne luptam cu boala, amaraciunea, singuratatea si disperarea. Acele vremuri cand ni se pare ca Dumnezeu este asa de departe. Dar si atunci „Emanuel” - „Dumnezeu este cu noi„!

În acele momente însa, Dumnezeu are cea mai mare grija de noi. El este „Maestrul Gradinar„ care stie exact cat de mult trebuie sa fie frigul si întunericul pentru ca în viata noastra, sa ajungem sa avem cele mai frumoase flori spirituale.

Anonim

EXISTA SALVARE PENTRU FIECARE

„Isus le-a zis: Eu sunt Painea Vietii. Cine vine la Mine, nu va flamanzi niciodata; si cine crede în Mine, nu va înseta niciodata„ [Ioan 6:35]

Un om al carui nume era Iacov, a ajuns la un punct critic al vietii sale. S-a gandit ca nu mai merita sa traiasca; de aceea a fost doborat de gandul sinuciderii. A mers într-un parc, a ales o zona mai dosnica, s-a asezat pe o banca si nu a mancat si nu a baut nimic, dorind sa moara.

Dupa cateva zile a vazut trecand prin parc, chiar prin zona unde el era, o adolescenta cu prietenul ei. S-a gandit atunci: cum de a îndraznit o adolescenta cu o înfatisare angelica, sa intre într-un parc plin de delicventi? Dar ochii împainjeniti de oboseala si foame s-au închis din nou.

Dupa cateva clipe, a auzit o voce gingasa vorbindu-i direct: Iacov si-a deschis ochii si a vazut aceeasi adolescenta privindu-l cu compasiune. A fost prima data în ultima vreme, cand cineva îi adresa cuvinte încurajatoare. In acel moment nu stia ce sa faca: sa planga de fericire, sau sa rada cu cinism! Dar îndrazneala fetitei l-a facut sa întrebe: Ce doresti?

Domnule, a raspuns fetita; mi-a fost frica sa vin pana aici, dar cand v-am vazut, am simtit ca Dumnezeu ma împinge sa va spun ceva; înainte ca sa merg în statie sa iau autobuzul. As vrea sa va spun …a continuat ea; sa stiti ca Dumnezeu va iubeste! El va iubeste si chiar o arata! Iacov s-a uitat la ea cu neîncredere. Dupa toate necazurile prin care trecusera în ultimii ani, si toate pacatele care-i umpleau viata, mai este oare cineva care sa-l iubeasca? Cand s-a uitat în ochii fetitei însa; a vazut lacrimi care se scurgeau pe fata. A început sa planga si el! Nimeni nu ma mai poate iubi, copile; a raspuns el! „Nu” a raspuns ea imediat, luandu-i mana lui slabita, în mîinile ei! Niciodata nu-i prea tarziu pentru Dumnezeu. Dumnezeu cu bucurie, va avea mila si de tine, numai daca tu îl lasi sa o faca. Spune-i ca tu doresti sa te ajute, si El îsi va arata dragostea! Iacob a marturisit mai tarziu, ca în acele momente a simtit cum prin acea fetita, cineva se atinge de el si-i ofera salvarea. A înteles ca Dumnezeu a venit sa-l ajute, în momentele în care avea cea mai mare nevoie.

Cand si pentru tine, vanturile încercarilor sufla cu putere, cand totul pare a nu mai fi sub control, cand te simti fara nici un ajutor, nu uita: „Isus vine”!

Anonim