MARTURISIREA UNUI PREOT (1)

“Am prigonit.. aceasta Cale...” [Faptele Apostolilor 22:4]

        Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de 25 de ani si a marturisit cu sinceritate ca si-a iubit biserica. Iata ce a declarant acest preot:

        “Mi-as fi varsat ul;timele picaturi de sange pentru biserica mea si de o mie de ori mi-as fi dat viata, ca sa-i extend puterea pe intreg continental American si in intreaga lume. In Montreal (Canada) este o catedrala minunata, in care incap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Intr-o zi, episcopal m-a rugat sa vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram ca este adevarat si ceea ce preotii predicau pretutindeni: <<“Prietenii mei dragi, noi toti suntem pacatosi, noi am jignit pe marele si puternicul Imparat, pe Imparatul imparatilor. Sa mergem noi insine oare cu mainile pline de nelegiuire la Dumnezeu si sa-L rugam pentru iertare? Nu! Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe fecioara Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa. Niciodata El nu i-a lasat vreo rugaminte neimplinita, atunci cand El a fost pe pamant, iar ea L-a rugat ceva. Niciodata El n-a respins-o pe mama Sa. Sa aducem rugaciunile noastre la mama Lui, si ea se va ruga pentru noi.>>”

        “In aceeasi zi, mai tarziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: <<..”Iata mama Mea si fratii Mei! Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, Acela Imi este frate, sora si mama>>” (Matei 12:46-50, a se compara cu Marcu 3:31-35 si Luca 8:19-21).

 

<< continuare >>

HARUL

“Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat.” [Tit 2:11]

        Harul lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu pe care nu o merita pacatosul.

        Harul ii intampina pe toti oamenii pe acelasi teren: “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:9, 23). De aceea omul are nevoie de harul lui Dumnezeu. Harul nu inseamna ca Dumnezeu trece cu vederea pacatul.

        Harul lui Dumnezeu este un dar.

        Harul este un dar nemeritat. El nu poate fi dobandit nici prin apartenenta la o biserica, nici prin fapte bune sau lucruri material. Cine crede in Dumnezeu si in Fiul Sau, Isus Christos, si isi recunoaste pacatele, primeste harul in dar.

        Dumnezeu poate arata har, pentru ca Fiul Lui a murit pe cruce, la Golgota.

        Harul lui Dumnezeu S-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in aceasta lume pe Fiul Sau. Domnul Isus a purtat la cruce ca Loctiitor pedeapsa pentru cei care cred in El. De aceea Dumnezeu poate exercita har si poate ierta pacatele oamenilor. Pedeapsa meritata de ei a fost platita de un Nevionovat, de Fiul lui Dumnezeu!

RASPANDIREA BIBLIEI

“Cuvantul Domnului se raspandea tot mai mult...” [Faptele Apostolilor 6:7]

        In annul 1866., lordul Radstock a vizitat Petersburg-ul unde a vestit Evanghelia. El a tinut expuneri pe teme biblice in cateva hoteluri ale aristocratiei. Multe personae din cercurile inalte ale societatii s-au convertit la adevarata si simpla credinta mantuitoare a lui Isus Christos. Evanghelia ajunsese chiar si in familia imperial si in anturajul sau.

        Acesti credinciosi au pus in practica invataturile Bibliei. Un exemplu interesant este cel al colonelului Vasili Alexandrovici Paschkof care era un proprietar bogat. Dupa ce L-a primit pe Mantuitorul ca Domn al vietii sale, colonelul a oferit sala de bal a palatului sau pentru adunari in care s-a predicat Evanghelia. Chiar el insusi a devenit un vestitor al harului lui Dumnezeu. Paschkof si-a intrebuintat marea sa avere pentru raspandirea Scripturilor, publicarea de pliante evanghelistice si carti, ajutorarea celor saraci si pentru inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului s-a raspandit cu mare putere in acel teritoriu si multi si-au deschis inima pentru Evanghelie.

        Admirand lucrarea binecuvantata de raspandire a Sfintei Scripturi si rezultatele ei binefacatoare, sa ne rugam ca Dumnezeu sa pregateasca si in tara noastra astfel de actiuni spre folosul vesnic al oamenilor.

INCEPUTUL EVANGHELIEI LUI CHRISTOS

“Inceputul Evangheliei lui Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.” [Marcu 1:1] “Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor.” [Matei 27:37]

        Isus a devenit om ca noi, dar fara pacat. El a crescut intr-o cetate dispretuita, Nazaret. Acolo a exersat meseria de tamplar. Modest sis merit, un om printre oameni.

        Si totusi, El a fost total diferit. El era Fiul lui Dumnezeu si Imparatul lui Israel. Oamenii au vrut sa-i conteste ambele pozitii. Dar Dumnezeu a purtat de grija intotdeauna ca Fiul Sau sa fie distins public.

        La nasterea Sa, ingerul a vestit ca acel copil nascut era “Christosul, Domnul”. Catva timp mai tarziu inteleptii de la Rasarit s-au interest in Ierusalim de “impaatul  iudeilor” si L-au onorat cu daruri corespunzatoare.

        La inceputul slujbei Sale cand Isus S-a lasat botezat, Dumnezeu a deschis cerul deasupra Lui. El a aratat ca Fiul Sau nu era pe aceeasi treapta cu cei care isi recunosteau pacatele si a marturisit: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea.”

        In timpul slujbei Sale, Dumnezeu a deschis cerul inca o data. Pe muntele schimbarii la fata, ucenicii au auzit cum Dumnezeu a facut cunoscut placerea Sa in Fiul  Sau preaiubit (Matei 17:5).

        La sfarsitul vietii Sale, Dumnezeu S-a ingrijit ca inscriptia de pe cruce: “Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor” sa nu se schimbe. Iar dup ace Mantuitorul a murit, capitanul roman a marturisit: “Cu adevarat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”