SINGUR, DAR NU PARASIT

“… El Insusi a zis: <

In vechime, indienii americani aveau obiceiul de a trece pe baietii de o anumita varsta printr-un “examen al curajului”. Cei care treceau cu bine examenul, puteau fi alesi, mai tarziu, conducatori de trib.

Asa veni si randul lui Tom Craw. Batranii s-au sfatuit intre ei si au hotarat ca Tom sa-si dovedeasca curajul stand intr-o padure de la apusul soarelui pana la rasaritul lui. Tom a fost lasat singur in mijlocul padurii. Curand cobori seara, apoi noaptea neagra. Inima ii batea cu putere. Orice fosnet il facea sa tresara; si ce greu treceau orele, parca nu se mai facea ziua. Cu siguranta, era cea mai ingrozitoare noapte din viata lui.

Dar iata ca se ivira zorii zilei! De dupa un copac, Tom auzi miscari. Speriat, striga: “Cine-i acolo?” – “Sunt eu, tatal tau, ai trecut cu bine examenul.” – “Da, tata”, raspunse Tom cu ochii in lacrimi, “dar mi-a fost frica de animalele salbatice.” – “Dragul meu, eu am fost toata noaptea alaturi de tine si am vegheat, ca sa nu ti se intample ceva rau.”

Asa procedeaza Mantuitorul cu cei ce sunt ai Sai. Ei pot fi singuri, dar nu parasiti. Sa ne incredem mai hotarat in Domnul care a spus: ”Nicidecum n-am sa te las..”!

STARUINTA (2)

“Oriunde se munceste este si castig, dar oriunde numai se vorbeste este lipsa.” [Proverbe 14:23]

Cu gandul la cele istorisite ieri, sa apreciem persoanele care au luptat sa aduca beneficii semenilor. Dumnezeu ajuta pe acei oameni care doresc sa faca ceva folositor. Multi oameni nu propasesc, fiindca nu au curajul sa se apuce de o lucrare. Oricat de greu ar fi urcusul inaintea tinerilor, calea le este deschisa, si cei ce infrunta muntele cu o inima indrazneata vor ajunge in varf. Ce a fost greu de rabdat va fi placut de amintit. Exemplul farmacistului Parmentier este unul din multele exemple care ne pot sta in fata. Staruinta farmacistului l-a condus la concluzii benefice pentru poporul sau.

Daca vrei sa faci binele, trebuie sa incerci, apoi sa staruiesti. Sunt multe moduri de a sluji lui Dumnezeu si oamenilor. Nu te da inapoi de la a marturisi Numele Domnului din pricina ca nu poti predica intr-o catedrala. Sa fii multumit ca poti sta de vorba cu unul sau altul dintr-un bordel. Si scanteia este foc. O singura vorba de adevar cuprinde cerul in ea. Ce au facut unii oameni staruind in munca lor, pot sa faca si altii, si ce n-a fost pana acum, poate sa fie descoperit chiar de tine. Au fost oameni simpli care au ajuns invatati prin staruinta in lucrarea lor. Incearca si tu!!

STARUINTA (1)

“Dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese” [Isaia 32:8]

In secolul al XVI, cartoful era considerat toxic pentru om si servea numai pentru hrana animalelor. Un farmacist al armatei franceze pe nume Antoine-Augustin Parmentier (1737-1813), fiind prizonier in Germania a descoperit la fiecare masa, in gamela sa, cartofi. Intors in Franta, farmacistul a staruit ca aceasta leguma sa fie admisa, considerand-o un leac impotriva foametei acelor vremuri grele. Dar s-a declansat o violenta opozitie, iar in anumite provincii chiar s-a interzis cultivarea “plantei daunatoare”. Parmentier a staruit in planurile sale si a reusit totusi sa convinga pe oamenii mari ai vremii de utilitatea cartofului. Pana la urma si cei de la Academia de Medicina au dat raspunsul ca tuberculu este nedaunator si au recomandat folosirea lui.

Parmentier nu s-a lasat intimidat de nestiinta unor oameni din popor si a continuat activitatea, devenind unul dintre primii specialisti in nutritie, dietetica si igiena alimentara. De asemenea, a studiat metode de conservare a mancarurilor, inclusiv refrigerarea. In final, Academia de Stiinte a recunoscut meritele sale.

TATAL MEU MA CUNOASTE

“Cel ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul, s-ar putea sa nu vada?” [Psalm 94:9]

Un baietel, al carui tata era miner la o mina de carbuni, statea intr-o seara la poarta minei. Astepta cu nerabdare sa-si vada tatal printre acei muncitori. Un om mai in varsta l-a intrebat:

-      Ce faci aici?

-      Il astept pe tata.

-      Dar nu-l vei recunoaste printre acesti multi barbati imbracati cu aceeasi imbracaminte murdara! Asa ca mai bine du-te acasa.

-      Dar tata ma cunoaste, a raspuns baietelul.

Ce raspuns bun! Baietelul stia ca nu-l poate recunoaste pe tatal sau, dar se bizuia pe dragostea tatalui. Nu se putea ca tatal sa nu-l vada. Dumnezeu vede, aude si stie totul despre noi. Imparatul David spunea: “Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele” (Psalm 139:3). Cel ce Il cunoaste pe Dumnezeu ca Tata, acela spune: “Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei.”

Nimic nu este prea mare si nimic nu este prea greu pentru El. El este Dumnezeul dragostei, si dragostea Sa fata de noi este a unui Tata fata de copiii Sai.