RAURI DE APA VIE

“Cine crede in Mine din inima lui vor curge rauri de apa vie,cum zice Scriptura” [Ioan 7:38]

Cum zice Scriptura?

Mai inainte de aceasta afimatie, Domnul Isus face o invitatie in versetul 37: “Daca inseteaza cineva...”

Insetam noi dupa Dumnezeu cu adevarat? Suntem ca acel cerb din Psalmul 42: ”Cum doreste cerbul izvoarele de apa, asa te doreste sufletul meu pe tine Dumnezeule. Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu”.

Daca dorinta mea dupa neprihanire nu este la fel ca dorinta cerbului dupa apa,cum voi primi oare apa pe care El o are de dat?

Ati observat cat de placuta este setea dupa apa? Si cat de bine te simti atunci cand bei apa pe saturate; cum simti satisfactie si vigoare in tot trupul! Tot asa ar trebui sa ne simtim cand suntem umpluti de apa care El o da .Cu cat ne-o dorim mai mult, cu atat o primim din plin!

Dar daca bem doar putin din apa pe care El o are, cat va mai ramanea sa dam si celor care nu o au? Pentru ca aceasta este o datorie a fiecarui crestin - sa lase ca aceasta apa sa curga din inima lui .Femeia din Samaria s-a dus in cetatea ei sa spuna oamenilor de acolo despre Mesia, atunci cand a primit din apa data de El. Cand sufletul ei tanjea dupa iertare, dupa apa vie, atunci a primit si a putut duce vestea buna a acestui izvor care stampara nevoia de Dumnezeul cel viu.

Apostolul Petru atrage atentia sa nu fim fantani crapate care nu tin apa. Cat de multa apa am primi de la Hristos, la ce ar folosi daca s-ar pierde prin fisurile din inima noastra! Am fi ca acel pom pe care tot il sapa stapanul si-i pune gunoi la radacina, un an si inca un an...ca sa dea rod! Apa aceasta vie este Duhul Safnt, asa cum vedem in versetul 39. Roadele Duhului le cunoastem; sa lasam deci ca aceste roade sa izvorasca din noi, ca cei ce le vad sa laude pe Dumnezeu, iar noi ne asiguram o rasplata la revenirea Domnuli Isus.

Cornel

ALEGERI INTELEPTE (2)

"Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: "Dă-ne un împărat ca să ne judece." Si Samuel s-a rugat Domnului. Domnul a zis lui Samuel: "Ascultă glasul poporului în tot ce-ti va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei." [1 Samuel 8:6-7]

Dumnezeu este atât de Credincios că El îi avertizează pe oameni dinainte, dorind ca ei să nu păcătuiască, si El vorbeste prin felurite moduri, tot ca omul să ia seama si să nu cadă în ispită, si apoi să fie nefericit, dar Dumnezeu nu-l obligă pe om, ci doar îi pune în fată binele si răul, sfătuindu-l să aleagă binele, dându-i totodată libertatea să aleagă ce-i doreste inima.

Alegerile acestea îl costă mult pe omul care vrea să fie în „rândul lumii” si mă gândesc la o tânără care dorea cu tot dinadinsul să se căsătorească, „ca să-si facă un rost” , asa că nu conta cine ar fi fost bărbatul acela, doar să fie, dar alegerea ei a costat-o multi ani de suferintă, apăsare, boală, durere, deznădejde, regretând că n-a luat seama la voia lui Dumnezeu, chiar dacă El n-ar fi scris în dreptul ei: căsătorie.

Cred că atunci când oamenii îsi aleg un om să fie stăpân peste ei, de cele mai multe ori aleg pe cineva care se potriveste cel mai bine stilului lor de viată, criteriilor lor, mentalitătii lor: despre cum ar trebui „să fie alesul lor”.

Apoi mă gândesc si la competitia fetelor din bisericile de azi, atunci când cel putin două „pun ochii pe acelasi băiat” si câte ravagii în relatii produce acest fapt, însă Dumnezeu nu vrea să trăim asa, chiar dacă pentru asta va trebui să renuntăm la dorintele inimii.

De aceea nici fetele si nici băietii lui Dumnezeu nu trebuie să intre în lupte de felul acesta, ca să-l „obtină” pe acela sau aceea, cu orice pret, ci dacă se vor încrede în Domnul, vor primi exact ce le va fi de folos, fără să fie ceva pentru care ar putea regreta mai târziu.

Asadar, indiferent ce fac tinerii de lângă tine, indiferent de luptele lor si de strategiile lor de „a cuceri”, rămâi în pace, lângă Dumnezeu, fiindcă atunci când El va pune pe cineva în pozitie de autoritate peste tine, sau când îti va alege sotia, se poate întâmpla ca acela sau aceea să nu se potrivească exact tiparului tău, despre ce ai crezut tu că "ar trebui" să fie cel ales, dar acceptând voia lui Dumnezeu, persoana aceea îti va aduce fericire, si Domnul îl va pune de o parte, de privirile multora, până în ziua când tot El ti-l va prezenta.

Cineva spunea că dacă vrei să cunosti caracterul cuiva, atunci pune-l într-o lucrare, sau într-o functie, sau dă-i întâietate!... Si abia atunci vei vedea cu adevărat cine este omul acela, el deodată devenind „important, greu de găsit si prea ocupat”, iar dacă până atunci era doar un om normal, cu care puteai comunica, deodată se va îndepărta.

Asadar, nu te baza pe alegerea ta, ci lasă-L pe Domnul Isus să-ti aleagă El un "împărat", dacă asa va fi voia Sa, iar dacă nu, fii fericit(ă), fiindcă Domnul este Împăratul tău, asa că niciodată nu vei stii ce este nefericirea si nici nu vei duce lipsă de ceva.

Cristina

_______________________________________________________________________

ALEGERI INTELEPTE (1)

"Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: "Dă-ne un împărat ca să ne judece." Şi Samuel s-a rugat Domnului. Domnul a zis lui Samuel: "Ascultă glasul poporului în tot ce-ti va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei." [1 Samuel 8:6-7]

Citim despre bătrânii lui Israel, că se duc la Samuel - omul lui Dumnezeu si cer să le dea un împărat, care să domnească peste ei, pentru că vroiau si ei să aibă un conducător, asa cum aveau "toate neamurile", cerând de fapt un stăpân pământesc peste ei.

Însă, acesta era un paradox în sine, pentru că ei nu erau ca toate celelalte neamuri, si faptul că Dumnezeu le era Împăratul, tocmai acest lucru îi făcea deosebiti de celelalte popoare, iar atâta vreme cât Dumnezeu a fost Împăratul lor, totul a fost bine, chiar si dacă, a mai fost nevoie să fie corectati si ei, din când în când.

Dar tot uitându-se la popoarele din jurul lor, care aveau un "împărat" vizibil si foarte atrăgător... cu timpul, poporul Israel n-a mai dorit să se încreadă într-un Împărat nevăzut, ci si-a dorit să intre în rândul lumii, ca toate popoarele, dorind un împărat pe care să-l vadă cu ochii lor.
Mă gândesc la cât de jignit s-o fi simtit Domnul Dumnezeu auzind cererea lor, chiar că El le cunostea inima, si stia că ei pe El îl respingeau, cerând ceea ce cereau, însă a acceptat să fie înlocuit cu împăratul ales de ei.

Dar Samuel s-a înfiorat în duhul lui, întelegând răzvrătirea poporului, din ceea ce cereau ei, si temându-se de Dumnezeu, de aceea Samuel nu a găsit ca fiind bună cererea lor, dar se roagă totusi... si Dumnezeu îi spune: „Ascultă-le glasul, si pune un împărat peste ei”, chiar dacă nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu pentru ei, totusi El a îngăduit lucrul acesta, spre nefericirea lor.

Pentru că Dumnezeu Îsi iubea poporul, i-a prevenit despre ce însemna să aibă un împărat pământesc, despre felul lui de a-i asupri, de a-i umili, de a-i supune prin control si dominare, însă chiar si asa evreii nu au renuntat la dorinta lor.

Cristina

DRAGOSTE JERTFITOARE (2)

"Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!" [Rut 1:16-17]

Naomi, rămânând văduvă, si având si cele doua nurori cu ea, doreste sa-si petreacă restul vietii in patria ei, astfel porneste ea spre casa ei, părăsită, însotită fiind, pentru o vreme, de cele doua nurori, Orpa si Rut.

Fiecare dintre aceste femei urma să ia o decizie grea în dreptul ei, prin credintă, iar dacă Naomi decisese deja ca se va întoarce, urma ca si Orpa si Naomi sa decidă ce aveau sa facă în continuare cu viata lor.

Orpa merge pana la un punct spre Dumnezeul lui Israel, apoi posibil ca a obosit si pe drum i s-a părut ciudata alegerea ei, de a o urma pe Naomi, asa ca s-a întors din drum, pornind spre poporul ei.

Insa Rut se gandeste bine si face o promisiune soacrei ei, spunandu-i: „Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!”

Cum a putut Rut sa ia decizia aceasta? Doar dragostea inimii o putea face pe Rut sa ia o astfel de decizie, ea renuntând la familia ei, la părintii ei, la poporul ei si acceptând sa plece în necunoscut, fără sa stie ce o asteaptă, fără sa cunoască poporul acela, fără sa stie dacă va fi sau nu fericita, însă înteleg din decizia ei, ca Rut nu mai trai pentru binele ei, ci ea trăia pentru a-i fi bine Naomei.

Rut era femeia care iubea cu adevărat, ea iubea definitiv, nu doar în vremuri bune, ci iubea la bine si la greu, ea nu era femeia care să-si trădeze iubirea si să se mute la o altă iubire, doar pentru că pierduse avantajele, nu, ea nu iubea din conjunctură, doar când îi iesea ei bine pasenta, ci ea iubea pentru că iubea, asa era ea, iubea fără interes, iubea cu adevărat si din toată inima ei.

Fie ca aceasta hotărâre a lui Rut sa fie hotărârea fiecărei sotii, înainte de căsătorie, si dacă a acceptat sa-si urmeze sotul neconditionat, atunci sa facă lucrul acesta fără murmur si fără cârtire, chiar ca nu întelege exact prin ce va urma sa treacă in călătoria vietii ei.

Insa, din nefericire, multe sotii la inceput fac aceasta promisiune, iar dupa casatorie ele lupta din rasputeri sa schimbe „traiectoria vietii” sotilor lor, dorind sa se faca voia lor, conduse fiind de dorintele lor egoiste, ca sa le fie lor bine, si asa-i abat pe sotii lor de la lucrarea lui Dumnezeu.

Observam ca Rut il alege pe Dumnezeul lui Israel, chiar ca ea era Moabita, si accepta regulile Lui, fara murmur, stiind ca trebuie sa-si tina promisiune făcută. Aceasta este lectia pe care ar vrea să ne învete Dumnezeu, El dorind ca iubirea noastră să fie neconditionată, fără prefăcătorie si fără interes.
Dar oare mai găseste Domnul Isus astăzi inimi care rămân integre în hotărârea lor de a iubi? Mai găseste Domnul Isus astăzi inimi care să nu trădeze? Mai există astăzi o dragoste jertfitoare, ca a lui Rut? … Ce credeti?...

Cristina

_______________________________________________________________________

DRAGOSTE JERTFITOARE (1)

"Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!" [Rut 1:16-17]

Cartea Rut vorbeste despre o frumoasa poveste de dragoste, plina de delicatete si culoare, petrecuta într-o vreme grea, de pe vremea Judecătorilor, poveste de dragoste in care nu se foloseste expresia „te iubesc!”, dragostea fiind demonstrata prin fapte si nu prin cuvinte.

La începutul cărtii Rut, citim despre istoria unei familii de evrei, care au plecat într-o tară îndepărtată, pentru a trai decent, dat fiind faptul ca în tara lor sărăcia crestea si lor din ce în ce le mergea mai rău.

Astfel ajunge Naomi în tara Moabului împreuna cu sotul si cu cei doi fii ai ei, însa, în tara aceasta nu a găsit fericirea asteptată de ea, ci dimpotriva, acolo a gustat tragedia vietii ei, pierzându-si si sotul si fiii, în tara Moabului.

Da, asa se întâmplă si în vremurile noastre, când tara ne este cuprinsă de crize financiare si multe familii se destramă, copii rămânând pe drumuri, fiindcă unul din părinti sau chiar si amândoi părăsesc propria tară, pentru a obtine un trai decent departe de ei.

Dacă cineva pleacă la lucru în afară nu trebuie judecat, insa a lucra departe de casa, este un mare pericol, de aceea mai întâi trebuie întrebat Dumnezeu, primind acordul Lui, trăind cu multă întelepciune, ca nici copiii si nici partenerul să nu sufere si ca satan sa nu intervină în căsnicia aceea.

Cristina

3 SEPTEMBRIE O SIMPLA INTAMPLARE? (3)

"Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea! Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, si a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" [Rut 2:2-4]

Astăzi există multă viclenie ascunsă în inimi, fie la fete, fie la băieti si oamenii se folosesc de tot felul de siretlicuri ca să fie apoi plăcuti si acceptati, se înfrumusetează ca să atragă atentia, fac cadouri ca să iasă în evidentă, dar la Domnul nu merge asa, toate acestea nu sunt de folos, si nu atrag binecuvântarea Lui.

Când Domnul alege pentru tine sotul sau sotia pe care o astepti, vei îmbătrâni fericit lângă un om bun si credincios, fiindcă Dumnezeu este Cel ce vrea să ne conducă viata si destinul, de aceea să nu procedăm ca si lumea, ci să credem ca Dumnezeu ne va purta de grijă, chiar si în domeniul căsătoriei.
Da, Dumnezeu îl cunoaste si pe acel Boaz, pregătit pentru fiecare fată care trăieste ca si Rut, fiindcă Dumnezeu a pregătit deja binecuvântarea pentru noi si Domnul asteaptă timpul Lui pentru ca fiecare s-o primim, de aceea nădăjduieste în Cuvântul Său si nu te teme că altcineva îti va „fura” binecuvântarea, fiindcă ce Domnul Isus ti-a pregătit, El este capabil să si păstreze, până la vremea hotărâtă de El.

 

Cristina