Citim despre bătrânii lui Israel, că se duc la Samuel - omul lui Dumnezeu si cer să le dea un împărat, care să domnească peste ei, pentru că vroiau si ei să aibă un conducător, asa cum aveau "toate neamurile", cerând de fapt un stăpân pământesc peste ei.
Însă, acesta era un paradox în sine, pentru că ei nu erau ca toate celelalte neamuri, si faptul că Dumnezeu le era Împăratul, tocmai acest lucru îi făcea deosebiti de celelalte popoare, iar atâta vreme cât Dumnezeu a fost Împăratul lor, totul a fost bine, chiar si dacă, a mai fost nevoie să fie corectati si ei, din când în când.
Dar tot uitându-se la popoarele din jurul lor, care aveau un "împărat" vizibil si foarte atrăgător... cu timpul, poporul Israel n-a mai dorit să se încreadă într-un Împărat nevăzut, ci si-a dorit să intre în rândul lumii, ca toate popoarele, dorind un împărat pe care să-l vadă cu ochii lor.
Mă gândesc la cât de jignit s-o fi simtit Domnul Dumnezeu auzind cererea lor, chiar că El le cunostea inima, si stia că ei pe El îl respingeau, cerând ceea ce cereau, însă a acceptat să fie înlocuit cu împăratul ales de ei.
Mă gândesc la cât de jignit s-o fi simtit Domnul Dumnezeu auzind cererea lor, chiar că El le cunostea inima, si stia că ei pe El îl respingeau, cerând ceea ce cereau, însă a acceptat să fie înlocuit cu împăratul ales de ei.
Dar Samuel s-a înfiorat în duhul lui, întelegând răzvrătirea poporului, din ceea ce cereau ei, si temându-se de Dumnezeu, de aceea Samuel nu a găsit ca fiind bună cererea lor, dar se roagă totusi... si Dumnezeu îi spune: „Ascultă-le glasul, si pune un împărat peste ei”, chiar dacă nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu pentru ei, totusi El a îngăduit lucrul acesta, spre nefericirea lor.
Pentru că Dumnezeu Îsi iubea poporul, i-a prevenit despre ce însemna să aibă un împărat pământesc, despre felul lui de a-i asupri, de a-i umili, de a-i supune prin control si dominare, însă chiar si asa evreii nu au renuntat la dorinta lor.
Cristina
Postări
