SARMANI BOGATI MURITORI

“Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem duce cu noi nimic din ea.” [1 Timotei 6:7]

        Intr-o poveste veche se spune ca erau doi frati, unul sarac, altul bogat si zgarcit. Saracul se duse la fratele sau instarit ca sa lucreze sis a capete un ban. Acesta il primi sa-i slujeasca in casa si la masa, punandu-l la munci grele. Vataful avea voie sa se poarte urat cu fratele cel sarac. Dupa un timp, saracul nu mai suporta tratamentul de la casa fratelui sau si pleca in lume. Dupa multa umblare gasi o comoara ascunsa de niste hoti si astfel devein mai bogat decat fratele sau. Acesta, afland secretul imbogatirii fratelui sau, porni si el in cautarea unei comori, dar hotii il prinsera si il omorara.

        Sarmanii bogati muritori! O, de-ati fi cunoscut cuvintele inteleptului Solomon, care zicea: “Cine iubeste argintul, nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia multa, nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune.” Amandoi bogatii au plecat din lume cu mainile goale. Sa ne gandim la cat de trecatoare sunt lucrurile pamantesti. Tot ce dobandim in viata noastra are valoare momentana, dar pentru vesnicie nu are nici o valoare. Singurul lucru, pe care putem sa-l luam cu noi, sunt pacatele noastre, daca nu au fost iertate. Fericit este cel care a fost iertat prin credinta in Mantuitorul! El detine adevaratele bogatii in cer, unde nu le fura hotii.

AJUTOR IN NECAZ

“Domnul este taria mea si scutul meu, in El mi se increde inima si sunt ajutat.” [Psalmul 28:7]

        Odata a venit un om cu necazul sau mare la evanghelistul John Wesley si i-a marturisit lui toate grijile sale. Aceste griji erau atat de mari si multe, incat omul nu mai vedea nicio cale de iesire. In fata lor, pe pasune era o vaca, ce isi intindea capul peste gardul de scanduri. “De ce priveste vaca peste gardul de scanduri?” il intreaba Wesley pe acel om. “Pentru ca nu poate privi printre scanduri!” raspunse acesta simplu. “Asa as face si eu in cazul dumneavoastra”, a spus Wesley.

        Cand grijile devin un munte, nu trebuie sa incercam sa le invingem prin propria putere. In predica de pe munte, Domnul a spus: “Cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?” De aceea trebuie sa privim cu inimi sincere peste ingrijorari la Domnul Isus. Chiar daca in jurul tau totul este intunecos si necazul este foarte mare, priveste la Domnul, care are toata puterea in cer si pe pamant. El este mai mare si mai puternic decat toate fortele, puterile si imprejurarile acestei lumi si ale acestui timp. El este si ramane marele Dumnezeu, care nu-i paraseste si nu-i uita niciodata pe ai Sai.

CASTIGAT FARA CUVANT

“…daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara cuvant, prin purtarea nevestelor lor, cand vor vedea felul vostru de trai: curat si in temere.” [1 Petru 3:1-2]

 

Cineva a povestit despre o femeie din Asia ca a fost condusa la Mantuitorul de un misionar. Femeia a devenit fericita si se bucura de pace ape care Christos i-a dat-o in suflet. Insa femeia se temea ca, daca necredinciosul ei sot va auzi despre aceste lucruri, il va ucide pe misionar. Asa ca misionarul a sfatuit-o sa nu vorbeasca despre hotararea ei, dar sa traiasca bucuria mantuirii sis a fie o sotie buna.

Dupa o saptamana, femeia a marturisit: “Cand am ajuns acasa, am curatit casa si am incercat ca totul sa fie pe placul sotului meu. I-am pregatit mancarea preferata sic and a venit acasa a fost foarte surprins de actiunile mele. Cand m-a intrebat de ce fac toate aceste lucruri, nu i-am raspuns nimic, ci toata saptamana am fost amabila. Am renuntat la orice motiv de cearta. Dupa cateva zile, el a insistat sa-i spun de ce ma comport cu atata bunatate. I-am spus ca ma tem sa nu ma ucida pe mine sip e misionar daca ii voi spune. El m-a asigurat ca nu va face acest lucru. In curand a devenit si el crestin.”

Comentarile la aceasta intamplare sunt de prisos. Cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine?

CERTARETII

“Nu zice: Cum mi-a facut el asa am sa-I fac si eu.” [Proverbe 24:29]

 

Vecinii Popescu si Ionescu se certau mereu si traiau in dusmanie. Cand a auzit Evanghelia si-a verificat viata de pana atunci si a recunoscut ca a gresit in mod deosebit fata de vecinul sau. Dupa ce s-a smerit inaintea lui Dumnezeu, a simtit ca trebuie sa se impace si cu dusmanul sau. Cu inima batandu-I tare s-a dus la vecinul sau si i-a spus: “Vin pentru a va cere iertare.” Vecinul Ionescu, neprietenos, a raspuns: “Nu va iert.” – “Eu sunt decis,” a replicat Popescu, “sa traiesc altfel in viitor, pentru ca amandoi va trebui in curand sa dam socoteala in fata scaunului de judecata al lui Dumnezeu.

Vazand comportamentul domnului Popescu, familia Ionescu a ramas foarte surprinsa. Dupa un timp, domnul Ionescu a ramas foarte surprinsa. Dupa un timp, domnul Ionescu si-a spus: “Daca Evanghelia poate schimba in asa fel un om, trebuie sa fie ceva in ea.” Apoi s-a gandit la cuvintele vecinului cu privire la scaunul de judecata al lui Dumnezeu. Pana la urma s-a vazut ca pacatos inaintea lui Dumnezeu si i-a recunoscut Lui vina. Apoi s-a dus la vecinul sau, care l-a primit prietenos: “Dumneavoastra ati venit la mine, dar simt ca eu am actionat mult mai rau decat dumneavoastra.” Rezultatul a fost ca cei doi dusmani de odinioara si-au intins mana impacarii si au cerut impreuna lui Dumnezeu sa-I ajute sa aiba o noua relatie unul cu altul. De atunci au trait ca adevarati crestini si buni vecini.

TRIST SAU BUCUROS?

“Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot, caci avea multe avutii.” [Faptele Apostolilor 8:39]

 

Doi oameni au aflat despre Domnul Isus: unul a plecat intristat, iar celalalt si-a continuat drumul bucuros. De unde provine acest antagonism?

Unul era un om foarte religios, care se straduia sa tina poruncile lui Dumnezeu. Cand a venit la Domnul Isus, spera sa primeasca de la Domnul o confirmare pentru stradaniile sale religioase. Dar Mantuitorul i-a raspuns: “Iti lipseste un lucru.” Dotarile natural l-au facut pe acest barbat orb fata de realitatea, ca era un pacatos pierdut, care avea nevoie de mantuire. Din pacate, a preferat banii.

Celalalt barbat era un etiopian, deci un pagan, care calatorise pana la Ierusalim in cautarea adevaratului Dumnezeu. Dar la fel de nemultumit cum venise, a pornit iarasi spre casa. Dar avea cu sine o comoara: un sul din profetul Isaia, deci o parte din Cuvantul scris a lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu l-a trimis pe slujitorul Sau Filip sa-l intalneasca pe etiopian, acesta tocmai citea din acest sul. Fillip l-a intrebat: “Intelegi tu ce citesti?” Apoi i-a vestit, incepand cu textul din Isaia 53, Evanghelia despre Isus. Omul a ascultat, a crezut vestea buna si a devenit un urmas bucuros al Domnului Isus.

Cu cine ne asemanam noi?