“SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP”

“Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

Pastorul M.L.Lindvall a primit de Craciun o scrisoare deosebita.
Cel care i-a trimis aceasta scrisoare arata ca în biserica lui, s-a prezentat aceiasi sceneta de Craciun, cu acelasi continut si cu aceiasi dirijoare timp de 47 de ani. Tot ceea ce s-a urmarit în acesti ani a fost: „perfectiunea”. Linii perfecte, costumatie perfecta, miscari scenice perfecte; totul perfect!

Dorinta dirijoarei pentru perfectiune i-a respins însa pe copii. Aceasta spunea:”cand sunt împreuna prea multi adolescenti, acestia nu mai pot fi tinuti sub control!” Dupa cum vedeti, dedicarea dirijoarei pentru perfectiune, a fost mai mare decat cea fata de copii.

Anul acesta însa, asa cum era relatat în scrisoare s-a întamplat ceva deosebit: Un comitet care-i includea pe parintii a caror copii au fost respinsi anul trecut, au facut un anunt deosebit:” Toti copiii care doresc sa faca parte din sceneta pentru Craciun, sunt bineveniti si asteptati la biserica! Pentru fiecare dintre ei se va gasi un rol.”

Acest anunt a fost ceva de neacceptat pentru vechea dirijoare, care si-a dat demisia în manie si dezgust.

Potrivit marturisirii pastorului Lindvall, sceneta n-a mai mers snur, asa cum s-a întamplat cu vechea dirijoare, dar a fost ceva deosebit: Fata de scenariul anterior acum erau o duzina de pastori si peste 20 de îngeri si un mare numar de oi. Stiind cum behaie oile, cei mai mici dintre copiii îmbracati în costume specifice, le imitau raspanditi peste tot prin biserica.

Un moment deosebit s-a petrecut atunci cand Maria si Iosif au intrat în scena. Maria purta pe brate o papusa înfasata într-o paturita albastra. Iosif s-a apropiat de ea, iar povestitorul urma sa citeasca descrierea biblica ce prezenta familia aleasa, în drumul lor spre Betleem. Ani în sir s-a citit versiunea traducerii King James, care spunea ca: „Maria a ramas grea !” Una dintre mamele tinere si-a dat seama ca cei mici nu vor întelege aceasta versiune si a cerut povestitorului în ultimul moment sa citeasca aceeasi relatare dar din traducerea Good News. Asa ca în timp ce Maria si Iosif au intrat în scena, povestitorul a început sa citeasca: ”Iosif a mers sa se înregistreze împreuna cu Maria, logodnica sa, care era însarcinata!” Cand ultimul cuvant a fost amplificat de sistemul audio, micutul Iosif, auzind pentru prima data aceasta versiune, s-a oprit, a privit-o îndelung pe Maria, apoi s-a întors spre sala si-a zis: „Însarcinata? Ce înseamna aceasta?”

Nu mai este nevoie sa va spunem ce s-a întamplat dupa aceea: Întrega biserica a izbucnit în hohote de ras, unii chiar fiind de neoprit! Fosta dirijoare s-a uitat în jur spunand: „V-am spus eu, ca asa o sa se întample! Cand s-a cantat însa „O noapte preasfintita” s-a petrecut ceva neasteptat: Întai copiii care au interpretat rolul oitelor au coborat de pe scena si au mers în jurul fostei dirijoare, care-i excusese din sceneta anul trecut. Alaturi de ei, au venit si ceilalti copii. Cand zapada artificiala a început sa cada, s-a facut liniste. Acest timp de tacere, n-a fost planificat în scenariu, dar nimeni nu îndraznea sa spuna nimic. Se auzeau doar copiii mici, behaind în diferite zone ale bisericii. Era o liniste ce dovedea prezenta lui Dumnezeu si bucuria si multumirea ce nu puteau fi exprimate în cuvinte. Aceasta liniste a fost întrerupta de sotia pastorului care a rostit cu voce tare, ca toti sa-o poata auzi: „Perfect, chiar Perfect! Si a fost perfect! Nu a fost perfect în modul în care vechea sceneta era perfecta. A fost „perfect” în modul în care Dumnezeu face lucrurile perfecte! El accepta limitarile si imperfectiunile noastre, îmbracandu-le în harul Sau!