“Iubiti-vă unii pe altii cu o dragoste frătească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” [Romani 12:10]
Poate că unii dintre voi ati mai auzit această povestioară întro versiune diferită. Eu am mai auzit-o, si nu stiam cât de adevărată este, dar am găsit relatarea ei originală într-un articol din revista "Sămanta Adevărului" din octombrie 2010.
Pe mine personal m-a impresionat foarte mult si as vrea să vă faceti putin timp pentru a o citi. Dumnezeu să ne cerceteze si să pună în noi o inimă darnică!
FAMILIA BOGATĂ DIN BISERICA NOASTRĂ (Eddie Ogan)
“Niciodată nu voi uita Pastele din anul 1946. Aveam 14 ani, sora mea mai mică, Ocy avea 12, iar sora cea mai mare Darlene, 16. Locuiam acasă cu mama si noi, cele patru, stiam cum e să trăiesti în lipsuri. Tatăl meu murise cu 5 ani în urmă, lăsând-o pe mama să crească 7 copii scolari fără niciun ban. Până în 1946 surorile mele mai mari s-au căsătorit, iar fratii mei au plecat de acasă.
Cu o lună înainte de ziua de Paste, pastorul bisericii noastre a anuntat că se va face o colectă specială de Paste pentru a ajuta o familie săracă. El a cerut tuturor să economisească si să dea cu mărinimie.
Când am ajuns acasă, am început să vorbim ce putem face. Am decis să cumpărăm 23 kg de cartofi si am mâncat din ei timp de o lună. Aceasta ne-a permis să economisim 20$ din banii care erau pentru legume, pentru a avea la colectă.
Apoi, ne-am gandit că, dacă tinem luminile stinse cât mai mult timp posibil, am economisi bani din factura de la curent pentru acea lună. Darlene a muncit la curătenie în casă si în curte la cât mai multi aveau nevoie si amândouă am lucrat ca îngrijitoare de copii pentru cât mai multă lume. Pentru 15 centi, am putut cumpăra suficiente servete de bumbac pentru a face 3 suporturi pentru ulcioare în valoare de 1$. Am adunat 20$ din vânzarea suporturilor pentru ulcioare.
Săptămâna aceea a fost una din cele mai frumoase din viata noastră. Am numărat banii în fiecare zi să vedem câti bani am strâns. Noaptea, obisnuiam să stăm pe întuneric si să vorbim despre cât de bucuroasă va fi familia săracă să primească banii pe care biserica urma să îi ofere. În biserică aveam în jur de 80 de oameni, asa că ne-am gândit că, indiferent câti bani am avea să oferim, colecta va fi sigur de 20 de ori mai mare. La urma urmei, pastorul a amintit tuturor, în fiecare duminică, să pună deoparte pentru colecta de binefacere.
În ziua dinaintea Pastelui, eu si Ocy am mers la aprozar si i-am cerut patronului să ne dea 3 bancnote de 20$ si una de 10$ în schimbul măruntisului strâns.
În acea noapte am fost asa de entuziasmati încât cu greu am putut adormi. Nu ne păsa că nu vom avea haine noi pentru Paste; aveam 70$ de oferit pentru colectă. Asteptam cu nerăbdare să mergem la biserică!
În acea dimineată de duminică ploua. Nu aveam umbrelă si biserica era la aproape 2 km depărtare de casă, însă nu ne păsa cum urma să ajungem acolo. Darlene avea carton în pantofii ei pentru a astupa găurile. Acesta s-a rupt si ea s-a udat la picioare. Însă eram bucurosi în timp ce stăteam în biserică. I-am auzit pe unii tineri vorbind despre fetele Smith că purtau aceleasi rochii învechite. M-am uitat la ei si la hainele lor noi, însă m-am simtit bogată.
Când colecta s-a strâns, noi stăteam pe al doilea rând din fată.
Mama a dat bancnota de 10$, iar noi, fiecare din fete am pus câte o bancnotă de 20$. De obicei când ne întorceam de la biserică, cântam tot drumul. La prânz mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase un cofraj de ouă si am servit ouă cu cartofi prăjiti!
Mai târziu, în acea după amiază, pastorul ne-a făcut o vizită cu masina. Mama s-a dus la usă, a vorbit cu el putin si apoi s-a întors cu un plic în mână. Am întrebat ce este, însă nu ne-a spus un cuvânt. A deschis plicul si a scos un teanc de bani. Erau 3 bancnote de 20$, una de 10$ si alte 17 de 1$. Mama a pus banii înapoi în plic. Am amutit, ne-am asezat si am rămas cu ochii în podea. Întro clipă ne-am simtit milionari, apoi săraci lipiti pământului.
Noi, copiii, avusesem o viată fericită si ne părea rău pentru oricine care nu avea o mamă si un tată si o casă plină de frati si surori si unde nu veneau alti copii în vizită mai tot timpul. Credeam că e plăcut să împarti tacâmul cu cineva si să te asiguri că aveam toti furculita sau lingura, cum se întâmpla în acea seară. Aveam 2 cutite pe care le dădeam de la unul la altul la oricine avea nevoie. Ştiam că nu aveam multe lucruri pe care altii le aveau, dar nu m-am gândit niciodată că eram săraci. În acea zi de Paste am aflat că eram! Pastorul ne adusese banii strânsi pentru familia săracă, asa că trebuia să fim săraci!
Nu-mi plăcea să fiu săracă. M-am uitat la rochia mea si la pantofii mei uzati si m-am simtit asa de rusinată, încât nu am vrut să mă duc din nou la bierică. Cred că toată lumea a aflat că eram săraci! M-am gândit la scoală!
Eram în clasa a IX-a si eram prima din clasa mea, din cei peste 100 de elevi. Mă întrebam dacă ceilalti de la scoală stiau că suntem săraci. M-am decis că as putea să renunt la scoală pentru că oricum am terminat clasa a VIII-a. Legea pe atunci cerea 8 clase obligatorii.
Am rămas în liniste pentru mult timp. Apoi s-a făcut noaptea si ne-am dus la culcare. Toată săptămâna aceea, noi, fetele, am mers la scoală, am venit acasă si niciuna dintre noi nu a vorbit mult. În cele din urmă, duminica, mama ne-a întrebat ce vrem să facem cu banii. Ce fac oamenii săraci cu banii? Nu stiam. Până atunci n-am stiut niciodată că suntem săraci.
N-am vrut să mergem la biserică duminica, dar mama ne-a spus că trebuie. Cu toate că era o zi însorită, n-am vorbit pe drum. Mama a început să cânte, dar nimeni nu i s-a alăturat, iar după o strofă s-a oprit.
La biserică venise un vorbitor misionar. Vorbise despre credinciosii din Africa care construiesc clădiri din chirpici, însă au nevoie de bani pentru a cumpăra acoperisul. El a spus că 100$ ar fi suficient pentru a plăti acoperisul unei biserici. Pastorul a spus: "N-am putea face un sacrificiu pentru a-i ajuta pe acesti oameni săraci?"
Ne-am uitat una la alta si am zâmbit pentru prima oară în acea săptămână. Mama a băgat mâna în posetă si a scos plicul. L-a dat Darlenei, Darlene mie, iar eu l-am dat lui Ocy. Ocy l-a pus în colectă.
Când s-au numărat banii din colectă, pastroul a anuntat că s-au strâns ceva mai mult de 100$. Misionarul a fost bucuros. Nu s-a asteptat să primească o asa de mare sumă de bani de la bisericuta noastră. A spus:
"Trebuie că aveti niste oameni bogati în biserică!"
Dintro dată am înteles! Noi am dat 87$ din cei "ceva mai mult de 100$". Noi eram familia bogată din biserică! Nu asa a spus misionarul? Din acea zi încoace, nu am mai fost niciodată săracă.
ÎNTOTDEAUNA ÎMI AMINTEAM CÂT DE BOGATĂ SUNT PENTRU CĂ ÎL AM PE ISUS!”
Anonim
AMR: 2 MEDITATII
Postări
