"Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: "Fă-ti două trâmbite de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ti slujească pentru chemarea adunării si pentru pornirea taberelor." [Numeri 10:12,2]
Cu totii ne găsim în vremea de pe urmă, când nu asteptăm nimic mai mult decât
„sunetul trâmbitei”, si vedem cum poporul lui Dumnezeu din vechime era capabil să recunoască sunetul trâmbitei de argint, dar ce credeti: vom recunoaste noi sunetul trâmbitei Domnului Isus, când El va veni să ne răpească pe nori?...
Trâmbitele, în acest capitol, apar după ce mai întâi poporul a învătat să tină seama de miscarea norului, astfel că: atunci când norul se oprea, se opreau si ei, când norul pornea, porneau si ei, iar miscarea norului, pentru noi astăzi, inseamnă călăuzirea Duhului Sfânt, să mergem doar când El ne spune si să stăm când El ne spune să stăm.
Dar oare mai stiu crestinii de astăzi să umble sub călăuzirea Duhului? Recunosc ei vocea Duhului Sfânt când le vorbeste? Dacă nu, cu sigurantă nu vor recunoaste nici sunetul trâmbitei, care va anunta Răpirea! Doar o ureche tăiată împrejur, obisnuită să audă zilnic glasul Domnului Isus, va putea auzi trâmbita!
De ce asa? Pentru că citim despre fiecare miscare, făcută în tabăra evreilor, că se făcea doar la sunetul trâmbitei, astfel că doar pentru cei ce ascultă în totul de Dumnezeu, e valabilă călăuzirea Duhului Sfânt, doar ei vor porni la auzul sunetul „trâmbitei de argint”, chiar dacă cei din jurul lor n-au auzit nici un sunet, si-i vor batjocori, însă mărturia vietii lor trăită frumos si în sfintenie fată de Dumnezeu, va vorbi tuturor despre ascultarea lor de El.
De ce asa? Pentru că citim despre fiecare miscare, făcută în tabăra evreilor, că se făcea doar la sunetul trâmbitei, astfel că doar pentru cei ce ascultă în totul de Dumnezeu, e valabilă călăuzirea Duhului Sfânt, doar ei vor porni la auzul sunetul „trâmbitei de argint”, chiar dacă cei din jurul lor n-au auzit nici un sunet, si-i vor batjocori, însă mărturia vietii lor trăită frumos si în sfintenie fată de Dumnezeu, va vorbi tuturor despre ascultarea lor de El.
Asadar, este cu neputintă să înaintăm pe cale, dacă nu depindem în întregime
de călăuzirea Duhului Sfânt, de Cel ce ne trage după El, pe calea spre Cer. Şi mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu Israel în pustie, dacă nu doreau să ia seama la sunetul trâmbitei? ...
Învătăm dar că până în clipa când Dumnezeu Însusi nu ne va spune
ce să facem, să asteptăm în liniste si să nu actionăm din pornirile noastre. Dar pentru că astăzi oamenii s-au întinat prin tot felul de lucruri, Norul nu mai este deasupra lor, trâmbita s-a retras din inima lor si astfel ei hotărăsc singuri, inventând lucrări pentru Dumnezeu, seri de rugăciuni, etc… însă fără nici un rod, semn că prezenta lui Dumnezeu nu a fost la întâlnirile lor.
Multi se întreabă cum vorbeste Dumnezeu si cum să stie ei dacă El le-a vorbit? Dacă urechea omului este deprinsă să audă vocea Domnului, El va vorbi clar în inima omului ascultător de Dumnezeu, însă Domnul va vorbi doar celor ce iubesc voia Lui, care vor trăi în sfintenie si nu de ochii oamenilor, stiind că ei se află totdeauna sub lupa lui Dumnezeu, iar pentru ei este limpede, simplu si usor să-L
audă pe Domnul Isus vorbind.
Dar omul care este obisnuit să se bazeze mai mult pe bratul omului decât pe
bratul lui Dumnezeu, nu va cunoaste vocea Domnului Isus si nici sunetul trâmbitei, în ziua când va veni El pe nori.
bratul lui Dumnezeu, nu va cunoaste vocea Domnului Isus si nici sunetul trâmbitei, în ziua când va veni El pe nori.
Cristina
Postări
