Mostenirea primită de fiii lui Efraim, în tara promisă, era o mare binecuvântare, însă de remarcat în acest capitol este faptul că Efraimitii, desi nu trebuiau să aibă nimic în comun cu neamurile (Canaanitii), ei locuiau împreună cu ei, primind o „taxă de chirie” în urma acestui fapt, un bir din partea lor, acceptându-i să locuiască pe teritoriul lor.
Efraimitii erau foarte binecuvântati, ceva mai mult decât fratii lor, scris fiindcă ei aveau case deosebite în mijlocul fratilor săi, însă, în loc ca bunătatea Domnului să-i îndemne la pocăintă si la o dedicare totală fată de El, Efraimitii au devenit lumesti, făcând compromis cu Canaanitii, devenind chiar prieteni cu ei, convietuind împreună, de dragul banilor si beneficiilor pe care le aveau de la ei.
Aceasta este înselătoria pe care a adus-o satan si în mintea crestinilor de azi si, de dragul câstigurilor financiare, a imaginii de sine, sau pentru a obtine propriile interese, multi crestini, chiar si lideri de biserică, au permis ca lumea să pătrundă în mijlocul lor, împrietenindu-se cu crestinii lumesti, si astfel tot mai mult s-au distantat de Dumnezeu.
Astăzi multi părinti crestini au ajuns să permită compromisul cu lumea în casele lor, gândind că astfel nu-si vor pierde fii si fiicele, însă asa cum si Efraimitii au ajuns, mai târziu, să iubească idolii, tot asa vor sfârsi toti cei ce permit amestecul cu lumea în vietile si în casele lor.
Din punct de vedere spiritual, Efraimitii reprezintă crestinii născuti din nou, pe copiii lui Dumnezeu din vremurile noastre, care au făcut din harul lui Dumnezeu un permis pentru păcat si se amăgesc că dacă trăiesc în vremea harului, totul le este permis, fiindcă este suficientă iertare prin Sânge Sfânt si Domnul Isus îi iartă, indiferent de ce-ar înfăptui... Ce gresit!
De aceea nu se tem ei de Dumnezeu si permit „Canaanitilor” să locuiască linistiti în mijlocul lor, nederanjati de nimic, fiindcă viata celor ce se pretind crestini este asemenea vietilor celor din lume si ei nu mai pot deosebi ce este rău de ce este bine.
Cred că birul plătit Efraimitilor reprezintă astăzi lucrurile prin care astfel de crestini îsi "linistesc" cugetele încărcate si ei cred că dacă merge la programele evanghelice, chiar dacă trăiesc cu un picior în lume si cu un picior în biserică, totusi sunt mântuiti, doar pentru că sunt membrii într-o biserică. Da, ei cred că dacă-i dau acest „bir” lui Dumnezeu, El o să tacă si o să-i ierte pentru compromisul lor cu lumea… însă acest lucru îi va costa lepădarea de la Fata lui Dumnezeu.
Da, e un cuvânt greu, însă asa cum si Efraim a fost lepădat de Dumnezeu, din pricina idolatriei, tot asa se va întâmpla oricărui copil cu Dumnezeu care face compromis cu lumea, fiindcă în Osea 5:9 este scrisă soarta de la urmă a lui Efraim, aceeasi ca si soarta oricărui crestin, care se pretinde a fi din poporul lui Dumnezeu, dar încă mai păstreză păcatul ascuns în inima lui, cochetând cu lumea: „Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei: si ce vestesc Eu împotriva semintiilor lui Israel, va veni negresit!
E vremea de pe urmă, o vreme când satan doreste să ne amăgească prin tot felul de lucruri, învătături si compromisuri, însă dacă Domnul Isus ne-a cerut să nu iubim lumea, atunci să nu mai cochetăm cu ea si să o scoatem din inima noastră, indiferent de pierderile pe care le-am suporta!
Cristina
Postări
