DOVADA INTELEPCIUNII (3)

“David a zis Abigailei: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta, si binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, si mi-ai oprit mâna!” [1 samuel 25:32-33]

Desi este gata să-si riste viata pentru a-si salva căminul, Abigail dă dovadă de integritate. Ea nu minte pentru Nabal. Ea recunoaste că sotul ei are o problemă si nu îi este teamă să o spună lui David, pentru a cere întelegere pentru sotul ei. De fapt Abigail îi aminteste lui David că el este împărat si nu se poate pune la mintea unui nebun, fiindcă un împărat este chemat să câstige bătăliile Domnului si nu să caute răzbunare pentru insulte personale, nimicind orice om care i-ar sta în cale.

Cuvintele ei arată că, în orice situatie din viată, când ne predăm cu totul lui Dumnezeu, putem găsi întelepciune. Întelepciunea nu este o teorie, ci este o cale practică, de a trăi si de a reactiona corect fată de oamenii din jurul nostru. David a recunoscut în cuvintele lui Abigail o lucrare a lui Dumnezeu si s-a oprit din mânia lui.

Mustrat în adâncul inimii de cuvintele acestei femei, David întelege consecintele ce ar fi urmat actiunilor lui, făcute sub impulsul mâniei si recunoaste că Domnul a intervenit prin Abigail, pentru a împiedica acel masacru, pe care sigur că el l-ar fi regretat ceva mai târziu.

Abigail a jucat un rol importantr în viata lui David si cu totii ne-am astepta să o vedem pe această femeie înteleaptă ridicată în slăvi, lăudată si apreciată de multi, însă Biblia nu mai spune nimic despre ea, ci pune tăcere peste povestea vietii ei.

Dumnezeu doreste să trăim ca si Abigail, El doreste să ne trăim normal viata, cu evlavie, cumpătare, fiind o mărturie frumoasă, curată si demnă de a fi urmată, iar când Domnul doreste să se folosească de cuvintele noastre, pline de întelepciune, să nu ezităm să le rostim, dar totodată să acceptăm smerenia, refuzând să ne mândrim, si să lăsăm ca Domnul Isus să fie evidentiat si nu faptele pe care noi le înfăptuim.

Să trăim ca si mesageri ascunsi ai Lui, fiindcă Domnul cunoaste povestea vietii noastre, chiar dacă ea nu este neapărat cea mai frumoasă poveste de viată, iar dacă suntem urmasii Domnului Isus nu înseamnă că trebuie să fim remarcati, ci să acceptăm că trebuie să rămânem ascunsi în Hristos.

Aceasta înseamnă moartea Eu-lui nostru, moartea aceasta presupunând umilintă si jertfă de sine, dar să învătăm din viata Abigailei, că ne putem demonstrat întelepciunea prin faptele trăite, acest lucru fiind tot ce doreste Dumnezeu de la mine si de la tine!

Cristina