Doica aceasta reprezintă pe orice om care, fără să vrea, provoacă daune cuiva, poate daune emotionale, sufletesti, trupesti, spirituale, iar acestor persoane le trebuie ani să se poată ele însele vindeca: de regretul lor, de remuscările ce le apasă cugetele, de neiertarea propriilor fapte, având nevoie de vindecarea gândurilor lor, crezând că doar Dumnezeu mai poate transforma răul lor, în ceva bun pentru cei cărora, din neveghere, le-au distrus viata.
Dar si pentru astfel de persoane a murit Domnul Isus, chiar si lor li se poate ierta trecutul si li se pot vindeca regretele inimii, si de n-ar fi Domnul Isus să le restaureze vietile si să le învete să se ierte la rândul lor pentru toate acuzele puse asupra lor, astfel de persoane fie ar înnebuni de durere, fie s-ar sinucide. Dar dacă Domnul Isus are milă si îndurare pentru ele, să avem si noi si să nu judecăm pe nimeni, indiferent de răul făcut.
Cândva am citit despre o mamă care avea două fetite si una a căzut grav, lovindu-se la cap si trebuia urgent dusă la spital si, în timp ce mama si-a urcat fata în masina, dorind să întoarcă masina, n-a observat că în spatele masinii tocmai apăruse cea de-a doua fetită si, din neveghere, si-a omorât propria copilă.
Câtă durere! Cine-si poate imagina regretul acestei mame, poate că multi ar fi ispititi s-o judece pentru fapta ei, asa cum ar putea-o judeca si pe doica lui Mefiboset, dar Domnul Isus nu judecă pe nimeni, ci El are milă si de persoanele acestea, vindecându-le durerea si regretul lor, dându-le apoi puterea să-si continue viata.
Asadar, doar Dumnezeu mai putea transforma în bine tot răul trecutului care i se întâmplase lui Mefiboset, desi el nu meritase răul acela, fiind doar un copil, care trebuia dus în brate si protejat de doica lui, neputându-se apăra singur de cei ce doreau să-l ucidă, asa că, nevinovat, el a fost o victimă a acelor tragice împrejurări.
Cristina
Postări
