Pentru sfesnic era necesar untdelemnul, dar nu orice fel de untdelemn, ci untdelemn curat, obtinut din măsline zdrobite si tescuite, iar aurul trebuia trecut prin foc, pentru a-i fi scoase impuritătile, apoi era nevoie să fie bătut cu ciocanul si din el avea să iasă un sfesnic, în care candelele ardeau neîncetat.
Crestinii sunt ca si măslinele: doar atunci când sunt zdrobiti dau ce au mai bun în ei….si bineînteles că nu se întelege de aici că de acum ar trebui chinuiti, ci zdrobirea, în general, are legătură cu jertfirea de sine, are legătură cu renuntări si cu întelegerea că Dumnezeu este Suveran, iar deciziile Lui nu se pun la îndoială nici de îngerii Lui, cu atât mai putin de noi, care nu suntem nimic mai mult decât un bulgăre de lut în Mâna Lui….
Zdrobirea vine si atunci când Dumnezeu aduce zeci sau poate sute de lucruri în viata noastră, prin care ne demonstrează că noi nu putem controla situatiile din jur mai mult decât ne putem controla bătăile inimii.
Cred că zdrobirea nu are legătură cu pierderea sperantei si nici nu este un fel de depresie, venită în urma multor pierderi, deoarece depresia cred că e doar o răzvrătire lăuntrică tăcută, în urma căreia renunti la a mai crede în Dumnezeu. Dar zdrobirea este necesară, fiindcă doar din zdrobire iese untdelemn!
Cristina
Postări
