„Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]
Dumnezeu se poate îndura si de cei orbi spiritual si le poate deschide ochii, dacă ei realizează cât de rău au ajuns, purtând păcatul asupra lor si strigă apoi cu sinceritate la Dumnezeu, cerându-I să-i scape de cei amăgitori. Dar, abia după ce orbilor li se deschid ochii, realizează ei felul gresit în care au trăit, desi se numeau crestini, apoi realizează cât de amăgiti si înselati au fost de oameni si câti au profitat de orbirea lor spirituală, unii chiar au construit clădiri de biserici, în starea de orbi spiritual, iar când s-au trezit au înteles că nu Lui Dumnezeu i-au făcut un favor, ci celor ce au profitat din plin de naivitatea si orbirea lor…
Dumnezeu ne cere să ne rugăm pentru cei orbi spiritual, fiindcă ei se înseală că văd, arătând cât de mult cunosc Scriptura, chiar povestesc despre zecile de cărti pe care le-au citit, sau faptele bune pe care le-au făcut… dar ei nu stiu că sunt orbi spiritual si nu recunosc că nu-si pot vedea păcatul din viata lor, păcat care-i tine înselati si dependenti de învătături nefolositoare, care în loc să-i sfintească, îi coboară si mai rău în păcat…
Da, trăim vremuri de orbire spirituală, trăim vremuri de îndărătnicie si încăpătânare… ca si persoane, ca si familii, ca si biserici, ca si natiune, si în loc să căutăm fata lui Dumnezeu, să ne smerim si să scăpăm de păcatul din inimă, noi ne luptăm cu oamenii care au un mesaj radical, împotriva păcatului, prigonindu-i… Credeti că poate exista o orbire spirituală mai mare decât cea din bisericile noastre…?
Sunt atâtia frati si surori care se invidiază, se urăsc, se clevetesc, profită unii de altii, sunt chiar si păstori care-si însusesc bani din colectă, ca si Ghehazi, sunt profeti care, desi spun „asa vorbeste Domnul!”, se ceartă apoi ca la usa cortului, tipă si strigă, dezbrăcându-se de caracter… si de orice morală crestină.
Dar oare văd doar eu aceste lucruri? Atât de mare să fi ajuns orbirea spirituală de azi încât să acoperim răul în loc să ne pocăim, scotând totul la lumină, iar bărbatii lui Dumnezeu să vorbească de la amvoane împotriva păcatului?... Dar dacă asa va continua starea bisericii, nu e de mirare că va urma cât de curând peste omenire o foamete ca si cea din Samaria… si sigur că Dumnezeu le poate cere oamenilor să se hrănească la propriu cu găinat de porumbel, dacă spiritual ei se hrănesc zilnic cu mizerii, cu clevetiri, cu imoralitate si cu păcate ascunse, murdărind astfel Numele Sfânt al Domnului Isus!
Femeia din Sunem putea vedea adevărul, ea nu era oarbă spiritual, ci stia că Elisei este un om sfânt, de aceea să-i cerem Domnului Isus să ne ajute să ne vedem starea inimii, El să ne arate fiecăruia starea spirituală în care trăim, de orbire spirituală sau de trezire spirituală, iar dacă starea reală este de orbire, atunci să acceptăm sfatul lui Dumnezeu: să ne pocăim si să revenim la Tatăl, spunând: „am fost orb, dar acum văd!”… Amin!
Cristina
AMR : 0 MEDITATII
Postări
