“Si nu stiti ce va aduce ziua de maine!
Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel,
si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: „Daca va vrea Domnul, vom
trai si vom face cutare sau cutare lucru.” [Iacov 4:14-15]
Malcom
Emory, un student al Universitatii Northeastern, în anul 1970 a fost învinuit
de violenta si condamnat din confuzie de catre un ofiter de politie care l-a
acuzat ca ar fi participat la o manifestatie împotriva razboiului.
Cazul
a fost sustinut de marturia ofiterului de politie Vincent Logan, care a spus ca
Emory a aruncat cu pietre. În fata tribunalului Emory a aratat ca n-a fost
implicat în nici un fel în demonstratie. El a iesit din librarie cu un brat de
carti si n-a aruncat nici o piatra. S-a oprit numai pentru cateva momente sa
vada demonstratia. Tribunalul n-a luat în seama marturiile aduse si l-a
condamnat la închisoare cu suspendare a pedepsei. Aceasta condamnare l-a costat
exmatricularea de la Universitate, încetarea muncii de cercetare pentru
domeniul naval si sfarsitul planurilor sale pentru o cariera în domeniul
fizicii. Desi nu a trebuit sa mearga la închisoare, aceasta condamnare l-a
afectat profund. Dupa patru ani înca mai era suparat pe ceea ce i se întamplase
si astepta ca situatia sa se îndrepte. Vazand ca nu se întrevede nici o
schimbare dupa cinci ani, a hotarat sa-si vada de cursul vietii!
Dupa
douazeci de ani a fost gasita o fotografie a unui fotoreporter care îl înfatisa
pe Emory cu bratele pline de carti. Un tribunal superior a preluat cazul lui, si
a început un mare proces. De acesta data, decizia tribunalului a fost corecta.
Nu i s-a gasit nici o vina!
Emory
a fost scos de sub acuzatia initiala. Mai mult; i s-a oferit o bursa pentru a
studia fizica la aceeasi Universitate daca ar fi dorit. Emory a refuzat,
afirmand ca este fericit ca în sfarsit i s-a facut dreptate si cazul este
închis.
Nu
exista nici o garantie ca justitia de acum înainte, va fi corecta si va rezolva
cazurile mult mai repede. Unele dintre acestea vor fi rezolvate corect si
repede, dar altele vor trebui sa astepte poate alti douazeci de ani, iar unele
dintre ele chiar, judecata finala a lui Dumnezeu. Sunt situatii cand tot ceea
ce putem face este sa asteptam. Alteori numai sa ne rugam. Dar va fi o vreme cand
dreptatea si adevarul vor birui!