“Dar eu sunt în casa lui
Dumnezeu ca un maslin verde, ma încred în bunatatea lui Dumnezeu în veci de
veci” [Psalmul 52:8]
Fiecare
act ce exprima daruire de sine pe care îl cunosc, a fost mai întai inspirat de
Dumnezeu. Numai dragostea lui Dumnezeu a condus pe Albert Schweitzer, în jungla
Africana. Schweitzer a fost un om cu o capacitate intelectuala stralucitoare.
El avea abilitati în orice domeniu.
Însa
cercetarile pe care le-a facut pentru scrierea cartii „În cautarea istoricului
Isus”, l-au ajutat sa descopere, care este „Chemarea lui Dumnezeu pentru sine!”
Cand a terminat de scris, a abandonat toate titlurile academice si pozitiile
distincte pe care le avea în societate, si a mers în Africa sa slujeasca ca
doctor misionar. El citise pilda spusa de Domnul Isus despre „Lazar si bogatul
nemilostiv” si aceasta i-a atins inima.
De
multe ori cand pacientii se trezeau din anestezia de dupa operatie în micutul
spital în care Schweitzer opera, îl auzeau pe doctor spunand: “Nu mai ai durere
pentru ca Domnul Isus, mi-a spus sa vin si sa lucrez aici pe malul raului Ogowe,
ca sa va ajut. Ce spuneti? Aceasta a fost dragoste fata de Dumnezeu, sau
dragoste fata de aproapele? Nu se poate face o separare; pentru ca aceasta
dragoste este una!”
Anonim
Postări
