“Si oricine nu-si poarta
crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” [Luca 14:27]
La examenul final al colegiului West Point s-au
prezentat doi absolventi ce aveau abilitati si talente diferite. Cel dintai era
un tip inteligent si cu calitati atletice, iar celalalt era mediocru si fara
nici o îndemanare atletica. De aceea cel de-al doilea absolvent avea o
problema, care pentru cel dintai parea ca nici nu exista. Ca sa primeasca
diploma de absolvire, amandoi absolventii trebuiau sa sustina o proba sportiva,
ce includea diferite exercitii fizice si o proba de alergare de rezistenta. Cei
doi absolventi au fost reprtizati sa dea proba sportiva împreuna. Pentru cel
dintai, aceasta proba era examenul cel mai usor. Pentru cel de-al doilea însa,
proba sportiva nu numai ca era o problema, ci constituia examenul vietii lui. Acesta
stia ca daca va cadea la acest examen, nu va putea primi diploma de la Colegiul
West Point. Dupa ce au trecut amandoi proba exercitiilor fizice, s-au prezentat
la proba de alergare. În fata acestei probe, cel de-al doilea absolvent îsi
zicea: „n-am reusit sa alerg niciodata 2 km; cu siguranta nu voi reusi nici
acum!” De aceea a început sa alerge fara nici o motivatie si fara nadejde ca va
termina cursa. Acest fapt s-a observat imediat: Cu cat alerga mai mult, cu atat
era mai epuizat, fara energie si lipsit de dorinta de-a continua cursa. Chiar
în momentul cand se gandea sa abandoneze, colegul din fata lui a hotarat sa
încetineasca alergarea în asa fel ca cel ramas în urma sa-l ajunga. Acesta a
hotarat sa-l ajute pe colegul lui si sa termine împreuna cursa. N-a fost o
decizie usoara, pentru ca era constient ca urma sa piarda puncte si anumite
pozitii în ierarhia dintre colegii din clasa. Absolventul ce alerga fiind primul,
s-a gandit însa ca pentru colegul sau merita sa plateasca acest pret. De aceea
s-a apropiat de el si i-a soptit îndemnandu-l: „Poti sa termini! Nu renunta si
vom ajunge împreuna la capat!” Cel de-al doilea absolvent n-a raspuns colegului
sau aratand ca a primit un mare imbold, dar si-a continuat cursa. Ajutat de
primul coleg care si-a redus viteza, alergand aproape unul de celalalt, impulsionat
si îndemnat tot timpul, au ajuns sa treaca amandoi linia de sosire aproape la
pas. Cel de-al doilea absolvent era cu totul epuizat. Ajunsi însa la capatul
cursei, amandoi asteptau cu mari emotii si ca pe un mare eveniment al vietii
lor, decizia examinatorilor. Cand acestia au comunicat timpul realizat,
niciunul nu s-a încadrat în baremul stabilit, picand amandoi examenul!
Acesta nu-i finalul pe care l-am asteptat la acesta
întamplare, nu-i asa? Ne-am fi asteptat la un final fericit în care sa se
comunice ca amandoi au trecut testul de rezistenta. Primul absolvent ar fi
putut trai aceasta bucurie, dar a decis sa alerge mai încet, pentru a-l ajuta
si pe colegul lui. Încetinind alergarea si fixand un ritm dupa puterile lor, au
platit însa acelasi pret: pierderea examenul!
Sunt momente în viata cand pentru a atinge tinta
trebuie sa fim gata sa renuntam la toate lucrurile; chiar si la cei dragi.
Ucenicia înseamna a fi gata sa platesti acest pret fara sa te mai încurci cu situatiile
si problemele vietii.
Postări
