“In adevar, cei ce
gandesc rau se ratacesc, dar cei ce gandesc binele lucreaza cu bunatate si
credinciosie. (In adevar, cei ce gandesc rau se ratacesc, dar cei ce gandesc
binele lucreaza cu bunatate si credinciosie.” [Proverbe 14:22]
Doi
frati care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o
mică neîntelegere si a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei
doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de liniste…
Într-o dimineată, cineva a bătut la usa fratelui mai
mare. Când a deschis usa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. “Caut de
lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveti nevoie de mici
reparatii aici, în gospodărie, eu v-as putea ajuta”. “Da, a zis
fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea
cealaltă a râului, locuieste vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele
meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înăltime, nu vreau să-l
mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar as vrea ca până mă
întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.
Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând
cuie. Aproape de asfintit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare,
tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut
ochii mari si a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri.
În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Tocmai în
acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui si, coplesit
de ceea ce vedea, si-a îmbrătisat fratele mai mare si i-a spus: “Esti un om
deosebit, să te gândesti tu să construiesti un pod asa de frumos după tot ce ti-am
spus si ti-am făcut! Iartă-mă, frate!” Si s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-si treaba terminată, începu să-si
adune uneltele ca să plece într- ale sale. “Asteaptă, stai, i-a zis
fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dimneata”. “Mi-ar
plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de
construit…”
"OAMENII
CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI.” (Isaac
Newton).