“Doamne, fie îndurarea
Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” [Psalmul 33:22]
Lucrurile interzise deseori ne ademenesc. Ganditi-va
putin ce provocari sunt în aceasta societate decazuta! O societate în care
sotul si sotia nu mai dau socoteala unul altuia, de sentimentele si
credonciosia lor, iar copiii nu mai pot fi siguri de un camin linistit, avand
garantia hranei si-a ocrotirii. În societatea în care traim oamenii alearga
dupa placere si nu accepta nici o forma de limitare sau responsabilitate a
unuia fata de celalalt! Presupunerea mea este ca nimeni nu ar dori sa traiasca
într-un asemenea context. Nimic altceva nu poate distruge în aceeasi masura
bucuria din inima oamenilor ca decaderea morala. Din aceasta cauza, fiecare
dintre noi ar trebui sa ne gandim serios, ce fel de contributie avem în cadrul
societatii!
Avem o situatie asemanatoare experimentata de
profetul Isaia, care a vazut cat de grozav este efectul pacatului în mijlocul
poporului sau; a vazut nefericirea acestuia, si multele tragedii pe care
pacatul le-a adus. Mai rau chiar: pentru poporul ce se afunda în pacat nu
întrezarea nici o cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit neputincios la
deteriorarea morala din jurul sau si pe langa frustrarea lui; el chiar îl acuza
pe Dumnezeu ca îi lasa pe cei din poporul Israel în pacat si le si împietreste
inima ca sa nu se pocaiasca! (Isaia 17:63)
Toti cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei
dragi cufundati în pacatul din care nu mai puteau iesi, întelegem inima lui
Isaia. Ce frustrare; este atat de greu sa astepti si iar sa astepti ca acestia
sa se întoarca!
Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre si
sarbatorim acest fapt în acest sezon, aratandu-ne ca mai exista speranta.
Nadejdea aceasta ne-a fost adusa prin Mantuitorul trimis de Dumnezeu, care ne
iubeste, cu toate ca am cazut atat de adanc!
Postări
