“Ce
iese din gura, vine din inima, si aceea spurca pe om. Caci din inima ies gandurile
rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase,
hulele. Iata lucrurile care spurca pe om.” [Matei 15:18-20]
Strutul este o pasare neobisnuita. Desi este mare,
înalt si puternic, nu poate sa zboare pentru ca aripile lui sunt prea mici.
Strutul poate însa sa alerge foarte repede. Uneori fara un motiv anume, alearga
în cerc ore în sir. Ciudat; nu-i asa? Exista însa si-o alta ciudatenie la
aceste pasari. Strutul mananca aproape orice. Desi prefera iarba si fructele,
el mananca pietricele, sticla sfaramata, oglinzi sparte si chiar bucati mici de
metal. Strutul înghite aproape orice apuca în gura. Toate aceste lucruri
ciudate pe care el le înghite, l-au facut sa i se recunoasca faima de mancator
fara pretentii prin sloganul: ”stomac de strut”! Zambim atunci cand auzim ca
strutul mananca orice, chiar si lucruri ciudate; nu-i asa? Dar sa nu-l
condamnam prea aspru pentru ca si noi de multe ori acceptam în viata noastra
lucruri rele. Se poate sa ne pazim ca nu cumva sa mancam alimente care sa ne
raneasca stomacul, sau cu care nu suntem obisnuiti, dar cand ascultam pe cineva
care vorbeste de rau pe un altul (barfeste), sau foloseste un limbaj vulgar, ne
întinam urechile si inima, auzind si strangand lucruri murdare. Cand ne uitam
la televizor sau cautam pe computer pagini care prezinta lucruri josnice, ne
întinam ochii si ne otravim mintea. Cand lasam pacatul sa ne stapaneasca inima
si nu luptam pentru a-i opri manifestarea, lasam sa se cuibareasca putregaiuri
care ne întineaza.
Trebuie deci sa fim atenti nu numai la hrana fizica pe
care o digeram ca sa nu ne ranim stomacul, ci mai ales trebuie sa fim cu mare
grija la hrana spirituala pe care o acceptam pentru ca sa nu ne ranim inima.
Postări
