„Caci El este pacea
noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul de la mijloc care-i
despartea, si în trupul Lui a înlaturat vrajmasia dintre ei, ca sa faca pe cei
doi sa fie în El însusi un singur om nou, facând astfel pace.” [Efeseni 2:14-15]
Se povesteste ca într-o oarecare
împaratie a fost odata o gradina minunata. În mijlocul acestei gradini,
stapânul ei a plantat un bambus de soi nobil. An de an, acest bambus crestea
devenind tot mai frumos si mai atragator, bucurandu-se de toata atentia si
îngrijirea stapânului. Cand vântul adia pe deasupra gradinii, babusul îsi
flutura frunzele cu mândrie de parca ar fi el stapânul gradinii. Într-o zi
însa, stapânul gradinii s-a apropiat de bambus si-a început sa-l examineze cu
mare atentie si-o deosebita curiozitate. În acele momente bambusul care se
simtea mult mai important a auzit vocea stapânului care i-a zis: „Ai ajuns un
pom minunat, de aceea a venit vremea când am sa te folosesc!” Auzind intentia
stapânului, bambusul si-a înaltat frunzele spre cer si mai semet. „Am asteptat
mereu aceasta zi”; îsi zicea el! „Iata ca a venit vremea când în sfârsit îmi
împlinesc destinul!” De aceea, cu o voce ce dovedea supunere si acceptare,
bambusul a spus: „Stapâne, sunt gata sa ma las folosit dupa cum doresti!” Pentru
ca ai crescut asa de mare si ai ajuns la maturitate, ca sa te folosesc, trebuie
sa te tai si sa te sectionez în doua, i-a raspuns stapânul. Tremurând si plin
de frica, bambusul a raspuns: „Sa ma tai?” „M-ai protejat si m-ai îngrijit
atâtia ani ca sa ajung cel mai frumos pom din gradina si acum tocmai tu sa ma
tai?” „Nu se poate asa ceva!” Ma poti folosi ca si decor, sau ca umbrar, dar
stapâne; sa nu cumva sa ma tai!” „Draga bambus”, a intervenit din nou stapânul...“Daca
nu te tai, nu te pot folosi!” În acele momente când vântul a început sa se
înteteasca, bambusul care a înteles planul stapânului a raspuns în soapta: „Daca
nu ma poti folosi decât taindu-ma, atunci accept hotarârea ta stapâne!” Asa ca
stapânul gradinii a taiat bambusul, l-a curatat de frunze, l-a despicat în doua,
i-a scos miezul si apoi l-a ridicat cu deosebita grija si l-a purtat pe umeri
pâna în mijlocul gradinii. Aici bambusul a fost asezat cu un capat într-un
canal cu apa, iar cu celalat capat spre o zona secetoasa a gradinii. Apa a
început sa curga prin acel jgheab format din tulpina scobita a bambusului si a
inundat întreaga zona în care stapânul a plantat orez. În zilele care au urmat
orezul a crescut, a ajuns la coacere si-a venit timpul recoltarii. Ca sa poata
intra combinele, jgheabul de bambus a fost strâns cu mare grija si asezat lânga
gramada de orez ce a fost deja recoltat. În acele momente bambusul arata mult
mai glorios, pentru ca stralucirea lui izvora acum din zdrobire si umilinta.
Zdrobirea bambusului a facut posibila o recolta bogata.
Postări
