„Dati, si vi se
va da; ba înca, vi se va turna în sân o masura buna, îndesata, clatinata, care
se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va
masura.” [Luca 6:38]
V.P. Menon, a fost un personaj politic
proieminent din timpul luptei pentru independenta a Indiei de sub stapânirea
Britanica, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Menon avea o deosebita
reputatie pe care si-a câstigat-o prin ajutorarea altora. În memoriile pe care
fiica sa le-a scris dupa moartea tatalui sau, aceasta a explicat felul cum a
ajuns tatal ei sa poarte de grija saracilor. În timpul când tatal ei a ajuns în
Delhi sa caute o slujba guvernamentala, cineva l-a jefuit si i-a furat actele
de identitate si toti banii pe care îi avea. Desi nu mai avea nici o speranta
pentru reusita, tatal sau n-a vrut sa se întoarca acasa mergând pe jos si nici
n-a voit sa se lase înfrânt de aceasta trista experienta. În acele momente de
disperare, el a cerut însa ajutorul unui batrân, caruia i-a explicat întreaga
patanie. Ca sa poata supravetui pâna va gasi o slujba si va lua primul salar,
Menon l-a rugat pe batrân sa-i împrumute 15 rupii. Batrânul i-a dat banii
asteptati, dar când Menon i-a cerut adresa unde sa-i poata returna, acesta i-a
zis ca nu-i nevoie sa-i dea lui banii împrumutati, ci i-a cerut sa fie gata
sa-i ajute pe toti nevoiasii care-i vor cere vre-un ajutor. Pentru Menon
ajutorul a venit de la un necunoscut, iar banii trebuiau returnati altor
necunoscuti aflati în nevoie. De aceea din acea zi si în tot restul vietii,
Menon nu si-a uitat niciodata aceasta datorie. Cu o zi înainte de a muri, un
cersator a venit la usa locuintei din Bangalore, unde se afla Menon, cerând un
ajutor pentru a-si cumpara o pereche de sandale. Desi nu putea sa se coboare
din pat, vazându-i picioarele pline de rani, Menon i-a spus ficei sale sa ia
din portofel 15 rupii si sa-i dea cersatorului spunând „cu siguranta acesta
este cel fata de care trebuie sa-mi platesc datoria! Acesta a fost ultimul lui
act de darnicie. Menon a ajutat strainii aflati în suferinta, pentru ca un
strain l-a ajutat atunci când si el s-a aflat în cea mai mare nevoie.
Cu cât dam mai mult, cu atât vom fi mai
binecuvântati, pentru ca ni se va masura cu masura cu care am masurat.