“Prin
harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o
parere mai înalta decât se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine,
potrivit cu masura de credinta, pe care a împartit-o Dumnezeu fiecaruia.” [Romani
12:3]
Un tânar a
venit la Domnul Isus si I-a adresat o mare întrebare, începând cu cuvintele: ”Bunule
Învatator!” Auzindu-i felul de adresare, cred ca Domnul Isus a fost mult mai
precaut atunci când i-a dat raspunsul, pentruca tânarul folosise cea mai
potrivita afirmatie pentru ca sa flateze pe cineva. Marea problema a acestui tânar se vede
însa nu numai din felul adresarii, ci si din întrebarea propriu-zisa: „Ce bine
sa fac, ca sa mostenesc viata vesnica?” Urmarind cu atentie întrebarea acestui
tânar, putem observa ca intentia lui nu era de a trai în asa fel ca sa placa
lui Dumnezeu, sau pentru a creste spiritual urmând adevarul. Ci el era
interesat numai sa vada ce îi mai trebuie, sau ce îi mai lipseste pentru ca
sa-si asigure viata vesnica prin eforturi personale. De ce ma numesti „Bun?”
l-a întrebat Domnul. Numai Dumnezeu este „Bun!” Faptul ca tânarul în loc de
raspuns a fost întâmpinat cu o întrebare, ar fi trebuit sa-l atentioneze, ca
dorinta lui este inadecvata, iar pretentiile lui sunt prea îndraznete.
Daca nici
chiar Domnul Isus nu se poate numi pe Sine, „Bun”, cum poate el sa-si asume
aceasta pretentie! Pentru a-l proba însa Domnul Isus îi adreseaza o noua
întrebare: ”Cunosti poruncile: sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu furi, sa
nu faci o marturisire mincinoasa, sa nu înseli, sa cinstesti pe tatal tau si pe
mama ta?” “Învatatorule; nu numai ca le stiu, dar pe toate acestea le-am pazit
cu grija din tineretea mea, fara sa fi calcat vreuna dintre ele”, a raspuns
tânarul. Acest raspuns ne face sa credem ca acest tânar ar fi trebuit sa aiba o
aureola de sfânt! Oare sa nu fi mintit niciodata? Nici sa nu fi inselat pe
nimeni? Chiar sa nu fi furat nici un mar pe când era copil? Declaratia pe care
tânarul a facut-o ne arata ca acesta se iubea asa de mult încât era mândru de
sine, fiind încrezator ca poate reusi în orice lucru si sa-si asigure chiar si
viata vesnica.
Si astazi
întâlnim oameni care pretind ca au atins perfectiunea. Ca si crestini trebuie
însa sa avem mare grija ca nu cumva sa
avem o parere mai înalta despre noi decât se cuvine.
Postări
