“Eu,
Domnul, Te-am chemat ca sa dai mântuire, si Te voi lua de mâna, Te voi pazi si
Te voi pune ca legamânt al poporului, ca sa fii Lumina neamurilor.” [Isaia 42:6]
Sam Goldwyn,
un producator de filme de la Hollywood, l-a ascultat într-o zi pe directorul
Billy Wilder, ce prezenta cu multe detalii viata unui mare artist. El credea ca
viata acestuia va deveni un scenariu deosebit pentru un film de succes. A avut
acest artist un sfârsit glorios? L-a întrebat la un moment dat în timpul
discutiei, producatorul de filme. Asta-i marea problema, a raspuns atunci
Wilder. La sfârsitul vietii, acest actor si-a pierdut mintile si-a ajuns
într-un ospiciu. Acesta nu mai voia sa stea în camera lui, ci îi placea sa
mearga în grajd, considerându-se a fi cal. Când a auzit despre felul cum
actorul si-a sfârsit zilele, Goldwyn a afirmat ca viata acestuia nu poate fi un
bun scenariu, pentru ca sfârsitul nu se termina în glorie. Pentru un film mare,
ar trebui sa se gaseasca un altfel de sfârsit. De aceea a aranjat împreuna cu
Wilder, ca la ultima scena a filmului sa fie prezentata o scena dintr-un mare
concurs hipic, în care actorul ce se considera a fi cal, sa câstige cursa!
Pentru ca
fiecare dintre noi apreciaza povestirile cu un sfârsit fericit, ajungem sa
credem deseori ca toti oamenii sfârsesc în fericire vesnica si ne imaginam ca
într-o zi lumea în care vietuim va ajunge sa traiasca în pace, armonie si
dragoste. Biblia ne descopera însa contrariul, spunându-ne ca fara Hristos
nimeni nu poate sa aiba un sfârsit glorios, ci mai degraba o osânda vesnica.
Postări
