“În
vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia în pustia Iudeii. El
zicea: „Pocaiti-va caci Împaratia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este
acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, când zicea: ”Iata glasul celui
ce striga în pustie: „Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile.” [Matei
3:1-3]
Într-o
legenda se spune ca un om a trait tot timpul vietii într-o oaza din pustie. În
tot acest timp, singura lui îndeletnicire a fost cresterea animalelor. Într-o
zi însa s-a hotarât sa mearga în oras si sa viziteze un prieten pe care nu-l
mai vazuse din copilarie. Si-a luat camila si dupa câteva zile a ajuns la casa
prietenului. Ajuns în oras a fost însa foarte surprins ca în loc de animale, pe
sosea a vazut multe masini. Fiindca nu mai vazuse astfel de ciudatenii si-a
luat camila si a plecat sa le examineze cu si mai mare atentie. Prins însa de
aceasta curiozitate, n-a mai fost atent la trafic si-a fost accidentat usor de
o masina. Pentru a fi examinat medical, o salvare l-a dus imediat la spital.
Dupa ce i-au fost pansate ranile, beduinul s-a reîntors la casa prietenului sau
si mai impresionat de acesti monstri de fier ce alergau pe sosele. Multumitori
ca nu s-a întâmplat nimic grav, cei ai casei au organizat o masa festiva în
cinstea musafirului lor, la care au invitat toti vecinii. În timpul mesei,
sotia prietenului a mers în bucatarie ca sa pregateasca o cafea. Imediat însa
ce a auzit zgomotul râsnitei, omul pustiei a alergat repede în bucatarie, a
luat râsnita si a trântit-o de podea, facând-o bucati. Când a fost întrebat de
ce a procedat astfel, omul pustiei a raspuns: „domnilor, trebuie sa distrugeti
acesti monstri cât sunt înca pui, pentru ca atunci când ajung mari devin
periculosi si nu le mai poti face nimic!”
Nu-i asa ca
zâmbim de naivitatea acestui beduin? Rationamentul lui este însa foarte corect,
pentru ca mânia, invidia, resentimente si obiceiurile rele, trebuie înfrânte
cât sunt înca în fasa, pentru ca atunci când cresc, nu mai putem face nimic.