„Sfintii care sunt în tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea
mea.” [Psalmul 16:3]
În cartea sa: ”Sfintii din mijlocul
nostru”, George Gallup a prezentat mai multe interviuri pe care le-a facut cu
oameni de pe tot cuprinsul Statelor Unite, pe care ceilalti îi considerau
„sfinti”. Marea surpriza pe care a trait-o în timpul discutiei cu aceste
persoane, a fost sa constate ca multi dintre acesti numiti „sfinti”, erau
oameni obisnuiti, carora nu le facea placere sa vorbeasca despre aceasta
numire. Ei straluceau mai degraba prin smerenie, având o larga perspectiva asupra realitatii. Depasind orice
bariera rasiala si sociala, acestia erau dedicati slujirii altora, hotarâti sa
jertfesca chiar tot ceea ce aveau. A întâlnit însa printre ei si oameni care
si-au atribuit singuri aceasta numire. Acestia erau însa plini de aroganta si
interesati mai degraba de cresterea averilor personale decât de slujirea
semenilor.
Observând aceasta mare diferenta între cei
ce se ascundeau sub aceiasi numire, în încheierea cartii sale, Gallup a
concluzionat spunând: „ Sa nu-ti cunosti statutul vietii, pretinzând a fi mai
mult decât ceea ce se cuvine, este o mare tragedie. Oamenii ajunsi în acesta
stare, înseala pe altii, dar se si autoînseala. Pentru ca nimeni nu poate sa ramâna
în turnul de fildes pe care si l-a construit, sub aureola falsa pe care o
poarta, fara ca mai devereme sau mai târziu sa nu-i fie descoperita ipocrizia.”
Chiar daca este de dorit a trai în asa fel
încât cei din jurul nostru sa ne
considere „sfinti”, mai important decât atât, este ceea ce Dumnezeu va spune
despre noi. Fiecare dintre noi cautam indicatoare care sa ne îndrume spre
directia cea buna. Pentru ca în mijlocul evenimetelor prin care orbecaim sa
gasim calea cea buna, ar trebui sa ne oprim pentru o clipa, asemenea acestui
soldat, ca sa descoperim fata lui Hristos.
Numai dupa ce am ajuns la cruce si-am
înteles actul jertfei Fiului lui Dumnezeu, sensul vietii noastre va fi altul,
mergând pe calea cea buna.
Postări
