“Domnul a facut lucruri mari pentru
ei! Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi, de aceea suntem plini de
bucurie.” [Psalmul126 2-3]
O familie de studenti sud-coreeni, a
intrat într-o zi în biroul decanului
colegiului biblic la care învatau, cerându-i ajutorul pentru a dschide o
biserica pentru coreenii din zona. “Eu si sotia mea, i-a marturisit Sang Kayo
Lee decanului, înainte de a veni sa va cerem ajutorul ne-am rugat o suta de
zile, câte doua ore în fiecare seara, cerându-I lui Dumnezeu sa ne dea putere
si ajutor în aceasta slujire.” Pentru ca atunci când i-a auzit, decanul a ramas
fara cuvinte, sotia lui Lee, a continuat spunând: „da; ne-am rugat cu
credinciosie o suta de zile, câte doua ore în fiecare seara! Credem cu tarie ca
Dumnezeu doreste sa începem aceasta lucrare pentru coreenii din Arkansas si
avem nevoie de multa putere!” Dupa
aceasta marturisire decanul Wilke, a înteles masura dedicarii celor doi soti,
dar n-a uitat faptul ca ei aveau înca mari probleme pentru a comunica în limba
engleza, si multe nevoi financiare pentru a-si acoperi costurile de
scolarizare. De aceea i-a întrebat: „v-ati gândit bine când ati luat aceasta
decizie? În aceasta zona nu sunt asa de multi coreeni. Am facut multe
investigatii, i-au marturisit atunci cei doi soti si am descoperit ca în orasul
nostru sunt aproape 400 de coreeni. Noi însa putem calatori pâna la 100 de
kilometri în fiecare directie, pentru a începe grupe de studii si pentru
coreenii din localitatile din jur. Acesti coreeni despre care îmi vorbiti, sunt
crestini; a continuat cu întrebarile decanul? Foarte putini dintre ei; i-a
raspuns Lee. Dar noi am dori sa-i conducem pe toti la Hristos. Pentru aceasta,
am hotarât deja programul întâlnirilor: duminica dupamasa ne vom întâlni pentru
închinare în capela colegiului care nu este folosita, vineri seara vom avea o
seara de rugaciune într-o biserica din oras, iar sâmbata seara vom avea studiu
biblic în orasul vecin! Când le-a vazut entuziasmul, decanul i-a întrebat înca
odata: „atunci cu ce va pot ajuta? În momentul când se astepta sa-i auda cerându-i
lucruri materiale, bani, haine, sau cauciucuri pentru masina lor, decanul a
fost foarte surprins când Lee i-a spus: „n-avem nevoie de bani, si nici de
nimic altceva, fiindca Dumnezeu ne poarta de grija de toate aceste nevoi. Avem
însa mare nevoie de rugaciune, i-au raspuns cei doi soti la unison. Lucrarea pe
care dorim sa o facem este asa de mare, încât ne trebuie multa putere.
Constienti de aceasta mare nevoie, am venit sa va cerem sa va rugati pentru noi
si sa ne dati binecuvântarea!”
Dupa
acesata marturisire, cei doi soti împreuna cu decanul s-au prins de mâini si
s-au rugat cu multa ardoare, ca Dumnezeu sa-i întareasca si sa le deschida usi,
sa poata împlini slujirea care le-a fost descoperita. Dupa numai câteva luni,
cei doi soti s-au întors în biroul decanului si i-au spus ca au deja 24 de
coreeni care s-au hotarât pentru Domnul, iar unii vin de pâna la 100 de
kilometri, ca sa fie prezenti la închinare.
Dumnezeu asculta rugaciunile, nu-i asa?
“Când i-am auzit pe cei doi soti vorbind,
marturisea adesea decanul, simteam puterea Duhului Sfânt, care ne atingea
inimile, si mâna lui Dumnezeu care începuse deja sa lucreze în biserica pe care
ei doreau s-o deschida pentru conationalii lor. Acest lucru s-a întâmplat, nu
datorita studiilor pe care ei le parcursesera, sau a resurselor materiale de
care dispuneau, ci datorita dedicarii lor pentru Domnul si pentru lucrarea pe
care au înteles ca trebuie s-o
împlineasca.”
Tu cum iti dedici viata pentru slujire? Ce
sacrificii faci? Iti rezervi timp pentru Domnul, pentru slujire? Dumnezeu sa ne
dea putere sa ne facem timp pentru Dumnezeul nostru si sa ne implicam cu tot ce
putem in lucrarea la care El ne cheama!
Postări
