Tanarul Robert Chapman trecea intr-o seara pe langa o
capela. Un batran l-a invitat sa intre. El a acceptat si cateva zile mai tarziu
s-a decis sa-L urmeze pe Mantuitorul. Aceasta hotarare l-a facut sa-si piarda
multi prieteni si a provocat dezaprobarea rudelor sale. Tanarul insa nu s-a dat
inapoi de la decizia sa. Scripturile au devenit din ce in ce mai mult placerea
sa.
Mai tarziu, tanarul a simtit ca Dumnezeu il cheama la
slujirea Cuvantului. Unele persoane ii spuneau ca nu va deveni niciodata
predicator, insa el raspundea mereu: “Marele meu scop va fi de a trai in
apropierea lui Hristos.” Chapman a trait mereu in dependenta directa de Domnul
si Mantuitorul sau pentru satisfacerea nevoilor sale zilnice. Traind modest, el
daruia altora surplusul sau. Chapman a calatorit in multe tari. Vizitele sale
in Spania au calauzit pe multi slujitori ai lui Dumnezeu, ca sa continue in
aceasta tara o lucrare de evanghelizare, care a adus multa roada. Ravna sa
pentru lucrarea de vestire a Evangheliei a influentat pe multi credinciosi.
Sa meditam la astfel de exemple si sa
invatam ca marele scop al vietii crestine este de a-L urma pe Hristos.
Postări
