In timpul revolutiei franceze, un tanar de origine nobila a
fost condus impreuna cu altii spre locul de executie. Cand a fost strigat
numele tanarului, iesi un alt barbat din randul celor condamnati si se preda
judecatorului in locul celui strigat. Dupa executarea sentintei groaznice,
ramase spre mirarea judecatorului acel tanar, si deoarece nu-si putea explica
acest lucru imediat, a fost trimis pentru un timp din nou in inchisoare. La
scurt timp dupa aceasta, toti intemnitatii au fost gratiati, iar tanarul nobil
pleca bucuros spre casa. Deoarece nu si-a gasit tatal acasa, a deschis usa
biroului sau, dar nici acolo nu era. Pe birou a gasit o scrisoare adresata lui
personal, scrisa de mana tatalui. Tremurand o ridica si citi: “Dragul meu fiu,
n-am putut suporta gandul ca tu trebuie sa mori asa de tanar; de aceea am
ispasit pentru tine in momentul decisiv. Eu sunt in varsta si nu mai am mult de
trait, nici nu mai pot face mult bine. Dar tu esti tanar si poti fi de folos
atat pentru casa ta, cat si pentru altii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Paseste pe
calea lui Dumnezeu plina de iubire si gandeste-te la tatal tau.”
Si tu esti un pacatos condamnat la moarte, “fiindca plata
pacatului este moartea” (Romani 6:23). Dar un Altul a pasit in locul tau si a
suportat moartea si judecata pentru tine: Iszus Christos. Nu te misca aceasta
dragoste?