„Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele
Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si nu vine la
judecata." [Ioan 5.24]
In ce se increde omul cu
privire la viitorul lui vesnic, presupunand ca isi face ganduri care privesc
viata de dincolo? Ce fel de reflectii il misca cu privire la Dumnezeu si cu
privire la realitatea ca odata va trebui sa dea socoteala de viata lui?
Multi oameni se bazeaza pe
faptele lor asa-zise bune. Paleta acestor fapte este foarte colorata si
felurita; fiecare dupa fasonul lui si dupa gustul lui. Am auzit un argument
foarte ciudat, cu care cineva dorea sa se indreptateasca in fata lui Dumnezeu.
Am intalnit odata o doamna
aroganta. I-am oferit o scriere evanghelistica. M-a privit de sus pana jos cu o
privire dispretuitoare si mi-a spus: „Am gatit 30 de ani pentru un preot."
- ,,Dumnezeu nu va va intreba in vesnicie pentru cine ati gatit, ci va va intreba
cine a fost Isus Hristos pentru dumneavoastra. Daca El nu este Mantuitorul
dumneavoastra, atunci va aflati inca pe calea spre iad." Atunci doamna s-a
intors indignata si a plecat mai departe. Ce autoinselare, ce pericol de moarte
sa te increzi in altceva decat doar in lucrarea savarsita de Isus Hristos la
cruce! Cititorule, in cine ti-ai pus increderea cu privire la mantuirea ta?