Un camion plin cu pietre
iesi din cariera si coti in drumul national, care mergea abrupt in jos. Masina
prinse viteza; cand soferul calca frana, observa cu groaza ca aceasta nu mai
functiona. Trase repede frana de mana, dar nu folosi prea mult. Soferul incerca
sa cupleze intr-o viteza mai mica, dar in zadar; viteza era prea mare! Dupa o
usoara curba, aparu in fata lui o masina sport, care mergea incet. Distanta
dintre ei se micsora tot mai mult. Pe banda opusa era circulatie intensa.
Soferul incepu sa claxoneze pentru a avertiza masina sport din fata lui si
pentru a o determina sa se dea la o parte. Doar cateva secunde! Trase de
volan... Prea tarziu! Masinile se ciocnira si o masa mare de pietre se rostogoli
ingropand sub ea doi oameni. Ambii au supravietuit, chiar daca cu multe rani
ireparabile. La deliberarea in instanta, femeia a raspuns astfel la intrebarea
de ce nu a reactionat la claxonul neintrerupt: „Tocmai ascultam o transmisie
muzicala excelenta la radio atat de tare, incat n-am mai reactionat la nimic
din jurul meu."
Omul modern trebuie sa
aiba intotdeauna galagie in jurul sau. Prea putini mai pot sa suporte linistea.
Atunci nu mai aud nici semnalele de avertizare ale lui Dumnezeu cu privire la
judecata viitoare si la sfarsit. Urmarea va fi o prabusire in pierzarea
vesnica! Cat de groaznic va fi acest lucru!
Postări
