“Iosif
si-a cunoscut fratii, dar ei nu l-au cunoscut .” [Geneza 42:8]
Data trecuta am vorbit despre
cresterea in har si in cunoasterea Domnului nostru Isus, acum este bine sa ne
gandim la o intamplare similara, si la faptul ca Iosif cel ceresc ne cunoste pe
noi. Cunoasterea aceasta era perfecta cu mult timp ca noi sa-L cunoastem. “Cand
nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau, si in Cartea Ta erau
scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte sa fi fost vreuna din
ele” (Psalm 139:16). Inainte sa fi existat in lume, existam in in inima Lui. Cand
I-am fost dusmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia si slabiciunea
noastra. Cand am plans cu amar si cainta si L-am vazut ca pe un judecator
nemilos, El ne-a privit ca pe niste frati prea iubiti si inima Lui a plans
pentru noi. El nu i-a uitat niciodata pe cei alesi, ci i-a privit intotdeauna
drept obiectul iubirii Lui infinite. “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui”
(2Timotei 2:19). Este la fel de adevarat pentru risipitorul care paste porcii
ca si pentru fiul care sta la masa. Dar vai, noi nu ne cunoastem Fratele
Ceresc, si din cunoasterea aceasta iau nastere o multime de pacate. Ne impietrim
inimile in fata Lui, si nu ii permitem sa intre in dragostea noastra. Nu avem
incredere in El si ne indoim de cuvintele Sale. Ne razvratim impotriva Lui si
nu ii aducem n ici un omagiu. “Soarele Dreptatii (Maleahi 4:2) straluceste cu
tarie, dar noi nu Il putem vedea. Cerul coboara
pe pamant si pamantul nu-l primeste. Domnul fie laudat, zilele acestea au
trecut pentru noi; totusi, chiar si acum, stim putin despre Isus in comparatie cu ceea ce stie El despre noi. Am inceput sa
studiem despre El, dar El ne cunoaste pe deplin. Este o intamplare fericita ca
ignoranta nu este din partea Lui, fiindca atunci am fi fara speranta. El nu ne
va spune: “nu va cunosc”(Matei 7:23). El ne va marturisi numele in ziua
revenirii Sale. Pana atunci, El ni se va arata asa cum lumea nu Il poate vedea.