"Orbului ii eram ochi, si schiopului picior" (Iov 29:15)
___Chuck Swindoll povesteste despre Copacul cel Darnic. "Cand baiatul fu mic, se legana de crengile copacului, a mancat din merele lui, si a dormit la umbra lui. Copacului ii placura acei ani. Dar cand baiatul crescu, petrecu din ce in ce mai putin timp cu copacul. "Hai sa ne jucam", spuse copacul, dar pe tanar nu-l interesau decat banii. "Atunci ia-mi toate merele si vinde-le", spuse copacul. Asa facu, iar copacul fu fericit. Baiatul nu se intoarse multa vreme, dar copacul zambi cand intr-o zi trecu pe acolo. "Hai sa ne jucam!" Dar barbatul imbatranise si era plictisit de lume. Dorea sa mearga cat mai departe de ea. "Taie-ma. Ia-mi trunchiul, fa-ti o barca si asa poti naviga departe" spuse copacul. Omul asa facu, iar copacul fu fericit. Trecura multe anotimpuri – iar copacul astepta, in cele din urma, batranul se intoarse, prea batran ca sa se mai joace sau sa umble dupa bogatii sau sa mai navigheze peste mari. "Dar mi-a mai ramas un bustean destul de bun. Aseaza-te si odihneste-te" spuse copacul. Si asa facu, iar copacul fu fericit."
___Swindoll continua: "Am privit la flacari, revizuindu-mi viata pe masura ce am imbatranit impreuna cu copacul si cu baiatul. M-am identificat cu amandoi; si a durut. Cati copaci au existat? Cati oameni s-au dat pe ei insisi pentru ca eu sa cresc, sa-mi indeplinesc obiectivele si sa gasesc plinatate si satisfactie? "Doamne iti multumesc pentru fiecare dintre ei." In acea noapte nu mi-am gasit locul in pat. Atunci am plans, acum zambesc. "Noapte buna, Doamne". Am fost plin de multumire. Plin de multumire ca am avut timp sa reflectez".
Postări
