"Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule!.." (Psalmul 40:8)
___Ruth Graham scrie: "in seara aceasta stau pe veranda, cu batranul nostru ciobanesc german asezat la picioare. In departare se aud tunete. Pe masura ce se apropie furtuna, cainele alearga in curtea din fata pentru a o intampina .. opunandu-i-se furios. Dupa ce a trecut, se intoarce pe veranda, convins ca a gonit-o. Este un caine de paza german dresat cu grija pentru cautari si salvari, atac si ascultare. Cautarea si salvarile in acesti munti pot fi la indemana. Nu mi-as putea imagina o imprejurare in care sa-i dau comanda sa atace. Dar un caine bine dresat poate simti ostilitatea sau poate depista o arma (chiar si ceea ce seamana cu o arma), caz in care cel in cauza este intelept daca ramane nemiscat la locul lui. Dar dresarea pentru ascultare iti aduce mari satisfactii. Sa-l inveti sa se opreasca, sa stea jos, sa plece, sa caute, sa stea pe loc, sa ingenuncheze. Un caine neascultator nu este doar o durere de cap; el poate fi si o raspundere. Ascultarea face dintr-un caine o bucurie. Este oare altfel cu Dumnezeu si copiii Lui? Am cunoscut cativa care au fost dresati pentru atac. Nu le vom pomeni numele. Poate cunosti cativa, dar sunt foarte buni la asta. Apoi sunt cei care sunt dresati pentru cautari si salvari, (l-as pune pe cei de la Armata Salvarii in acest grup). Si sunt cei care au fost dresati sa asculte. Cred ca acest lucru trebuie sa-l faca placere Domnului mai mult decat orice. Simpla ascultare. Ascultarea cu bucurie, plina de nerabdare, fara multe intrebari; putinta de a spune impreuna cu psalmistul: "vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule!" este inaltimea la care trebuie sa ajunga un crestin. In aceasta isi gaseste Dumnezeu cea mai mare placere."
Postări
