Nici un cuvânt care ne iese din gură nu este lipsit de putere, de aceea noi decidem în ce directie ne îndreptăm cuvintele si de noi depinde dacă roadele vorbirii noastre vor fi binecuvântări sau vor fi blesteme.
Blestemele pot fi intentionate sau neintentionate, premeditate sau rostite la întâmplare, de către cei ce au drept de autoritate asupra noastră, de aceea din pricina autoritătii celui ce rosteste cuvintele, apar daunele emotionale.
Cuvintele sunt determinate de mintea noastră în urma emotiilor noastre, de aceea mintea are nevoie să fie supusă unei „diete”, adică să fie hrănită din Cuvântului lui Dumnezeu, care poate regenera si restaura orice gând.
Un blestem îsi atinge tinta atunci când în viata aceluia, către care este îndreptat, există un păcat nemărturisit si neiertat de Domnul Isus. Domnul Isus ne-a avertizat că satan va lupta împotriva noastră cu „săgeti arzătoare” si ele pot fi chiar cuvinte spuse la mânie, pentru a le îndrepta asupra noastră, ca pe niste săgeti înmuiate în otravă, care vor pătrunde până în adâncul sufletului, iar dacă ele rămân acolo, otrava va fi împrăstiată în toată fiinta umană, aducându-ne tot felul de boli, daune emotionale, deznădejde si chiar depresie.
Scopul lui satan este să dărâme si să dezbine, de aceea se va folosi de emotii duse în extreme, pentru a da nastere la cuvinte amare, dureroase si pline de mânie, iar când starea de iritare si de tensiune emotională atinge maximul, va rezulta acea explozie de cuvinte, care zdrobeste sufletul, iar cuvintele odată rostite, rostite rămân!
Cuvintele rele, pe care le rostim despre noi însine, au o putere înfricosătoare si se numesc autoblesteme. Sunt oameni care atunci când au probleme spun: „nu mai vreau să trăiesc” , „am obosit să cred că mai există si pentru mine o sperantă”, „nimic nu-mi merge bine”, „mai bine renunt”, „stiam că asa se va întâmpla”, „ce rost mai are”,... nestiind că acestea vor produce în viata lor efecte de blestem si nu de binecuvântare.
Prin acest limbaj negativ, oamenii invită duhurile rele să preia controlul peste viata lor, de aceea este nevoie de mărturisirea acelor vorbe, ca blestemul să fie rupt si puterea blestemului să fie înlăturată.
Fie ca Domnul Isus să ne ajute să întelegem că fiecare cuvânt care iese din gura noastră are putere si El să înlăture bariera invizibilă, care tine departe de noi binecuvântarea lui Dumnezeu, din pricina cuvintelor rele rostite în timp si să îndepărteze El efectul lor, convingându-ne că acest lucru se poate face doar prin mărturisirea lor, ca astfel planul lui Dumnezeu sa se poată împlini în viata noastră, asa cum este el planificat în cer.
Cristina