“Era cam pe la ceasul al
saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea.
Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.”
[Luca 23:44-45]
Cand fostul senator
si vicepresedinte, Hubert Humprey, a murit cu multi ani de zile în urma, a fost
organizat un ceremonial de înmormantare în Rotonda Capitoliului din U.S.
Elita Washingtonului,
s-a adunat pentru a spune “la revedere” prietenului si colegului lor.
Richard Nixon, a fost
si el prezent în acea zi. El era singur, deoparte, chiar daca era pazit de
garda lui de corp. Howard Baker, amintindu-si de acea zi a spus: „nimeni nu a
vorbit cu el”, „Toti se temeau de el.” Aceasta solemnitate solitara s-a sfarsit
atunci cand presedintele Jimmy Carter, a mers la domnul Nixon, a strans mana cu
el si i-a spus bun venit la Washington.
Revista Newsweek, a
aratat ca acest act simplu de umanitate si compasiune, a schimbat viitorul lui
Nixon. “Daca a fost un punct de cotitura în ratacirea lui Nixon, atunci cu
siguranta poate fi considerat acesta.”
Este o vreme cand
cineva trebuie sa riste, sa actioneze cu compasiune si sa escaladeze zidul
ostilitatii, cineva trebuie sa exprime dragostea, printr-o mana întinsa! Domnul
Isus a facut-o!
Nu exista o
ilustratie mai potrivita decat cea petrecuta în momentul cand Domnul Isus a
murit. Ce ne spune evanghelistul Luca ca s-a întamplat înainte ca Domnul Isus
sa-si dea ultima suflare? A întins mana dragostei pentru un talhar! Domnul Isus
a depasit zidul ce-i separa pe cei prezenti langa cruce. Si-a vorbit talharului
ca va fi cu El în rai chiar în aceeasi zi.
A mai fost daramat un
zid însa: dupa trei ore de întuneric, vreme în care soarele si-a ascuns fata,
perdeaua templului se rupe! Perdeaua care-i separa pe oameni de „Sfanta Sfintelor”,
a fost despartita în doua. Zidul final ce prefigura separarea omului de
Dumnezeu, a fost daramat. Aceasta s-a întamplat datorita jertfei Domnului Isus.
Anonim
Postări
