“Era cam pe la ceasul al
saselea. Si s-a facut întuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea.
Soarele s-a întunecat, si perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt prin mijloc.”
[Luca 23:44-45]
Stiti ca la începutul
secolului 20, acesta a fost anuntat a fi un secol crestin? Oamenii din acea
vreme credeau ca la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, oamenii vor ajunge sa
traiasca în unitate si armonie! Cu durere trebuie sa spunem; n-au avut dreptate!
Natiunile sunt
divizate si învrajbite. Vedem aceasta în Orientul Mijlociu, în Nordul Irlandei,
si-n Africa. În toata lumea natiunile nu numai ca lupta una împotriva alteia,
dar au si multe conflicte în interior. Conflictele, dezbinarile si razboaiele,
sunt probleme la fel de vechi ca si umanitatea.
A fost foarte
interesant pentru mine sa citesc undeva despre originea obiceiului de-a ridica
mana atunci cand salutam pe cineva: În antichitate oamenii întampinau pericole
la orice pas. Cand un calator întalnea pe cineva pe care nu-l cunostea, în mod
automat ridica mana sa-si ia arma din spate. Cei doi cu armele pregatite de
lupta se roteau unul în jurul celuilalt, pana descopereau care este situatia de
fapt. Cand acestia cunosteau ca nu este nici un pericol, îsi ridicau mana
dreapta, mana care purtase arma, ca semn al acceptarii si de salut de bun
venit.
Mi se pare ca în
lumea în care noi traim, înca ne mai dam tarcoale unul celuilalt! Natiunile
lumii nu sunt pregatite sa-si dea mana; Sunt atatea diviziuni suspiciuni si
conflicte. În potirul de natiuni amestecate din America, nu s-a reusit sa se
realizeze o omogenitate. Nu suntem o familie solida, ci o aglomerare de oameni,
traditii si chiar limbi!
Vom depasi oare
vreodata specificul nostru etnic, cultural si rasial, devenind cu adevarat una?
Vom ajunge la aceasta binecuvantare numai daca barbati si femei, copii ai lui
Dumnezeu, vom fi determinati sa trecem barierele si sa ne acceptam în dragoste,
asa cum suntem!
Anonim
Postări
