“Doamne, fie îndurarea
Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” [Psalmul 33:22]
Lucrurile
interzise deseori ne ademenesc. Ganditi-va putin ce provocari sunt în aceasta
societate decazuta! O societate în care sotul si sotia nu mai dau socoteala
unul altuia, de sentimentele si credonciosia lor, iar copiii nu mai pot fi
siguri de un camin linistit, avand garantia hranei si-a ocrotirii. În
societatea în care traim oamenii alearga dupa placere si nu accepta nici o
forma de limitare sau responsabilitate a unuia fata de celalalt! Presupunerea
mea este ca nimeni nu ar dori sa traiasca într-un asemenea context. Nimic
altceva nu poate distruge în aceeasi masura bucuria din inima oamenilor ca
decaderea morala.
Din
aceasta cauza, fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim serios, ce fel de
contributie avem în cadrul societatii! Avem o situatie asemanatoare
experimentata de profetul Isaia, care a vazut cat de grozav este efectul
pacatului în mijlocul poporului sau; a vazut nefericirea acestuia, si multele
tragedii pe care pacatul le-a adus. Mai rau chiar: pentru poporul ce se afunda
în pacat nu întrezarea nici o cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit
neputincios la deteriorarea morala din jurul sau si pe langa frustrarea lui; el
chiar îl acuza pe Dumnezeu ca îi lasa pe cei din poporul Israel în pacat si le
si împietreste inima ca sa nu se pocaiasca! (Isaia 17:63)
Toti
cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei dragi cufundati în pacatul din
care nu mai puteau iesi, întelegem inima lui Isaia. Ce frustrare, este atat de
greu sa astepti si iar sa astepti ca acestia sa se întoarca!
Domnul
Isus a venit în mijlocul lumii noastre si sarbatorim acest fapt aratandu-ne ca
mai exista speranta. Nadejdea aceasta ne-a fost adusa prin Mantuitorul trimis
de Dumnezeu, care ne iubeste, cu toate ca am cazut atat de adanc!
Postări
