„El a fost cunoscut mai
înainte de întemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru
voi, cari prin El, sunteti credinciosi în Dumnezeu, care L-a înviat din morti,
si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie în Dumnezeu.” [I
Petru 1:20-21]
Myrtle
Haris, o crestina devotata, a experimentat ceea ce înseamna umblarea prin
credinta. Ea a fost diagnosticata cu cancer. A facut o operatie pentru aceasta,
dar a ramas foarte slabita. Pe langa aceste dureri fizice, în fiecare zi mai
era confruntata cu multe alte dificultati financiare. Într-o zi de August, a
plecat cu sotul ei spre o cabana situata undeva în munte, la o distanta de
aproximativ 5 km. La jumatatea urcusului s-au oprit sa se odihneasca undeva pe
malul unui lac. O familie tanara care urca spre acelasi loc, i-a salutat si a
intrat în discutie cu ei. Cand au vazut cat este ea de slabita, acestia, i-au
zis sa se întoarca din drum, pentru ca nu vor putea ajunge pana pe varful
muntelui. Urcusul considerau acestia va fi foarte dificil pentru ei. Ea si
sotul ei au hotarat sa se odihneasca putin si sa continuie urcusul. Respirand
din greu, au continuat sa se catere spre culmi. Cealalta familie tanara si-au
continuat drumul ca si cum n-ar fi fost nimic. Acestia însa, cu multe îndemnuri
si staruinte ale sotului, cu multa rugaciune si suferinta exprimata în tacere
de catre Myrtle, în sfarsit au ajuns la cabana spre care pornisera.
Privelistea
de pe creasta muntelui era deosebita, lacuri, padure, stanci, cascade si nori,
care uneori ascundeau culmile cele mai înalte. Toate acestea au facut ca
sufletul lor sa cante lauda si multumire pentru Dumnezeu. În urma acestei
experiente, Myrtle a spus: a meritat jertfa!
Sunt
multi munti pe care trebuie sa-i escaladam în timpul vietii noastre: munti ai
durerilor, ai problemelor, lipsurilor sau ai responsabilitatilor. Uneori vom fi
îndemnati sa ne întoarcem înapoi. Credinta în Dumnezeu însa ne va ajuta sa
facem primul pas, si pe toti ceilalti care urmeaza!
Postări
