“Iata Eu stau la usa si
bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu
el, si el cu Mine.” [Apocalipsa 3:20]
Stephen Covey, a scris despre o întamplare traita în
timpul cand era lector la facultatea de management „Mariott”. Unul dintre
profesorii mai tineri l-a întrebat într-o zi cum i se pare prestatia lui ca
profesor si ce crede el despre cariera lui viitoare? În timpul discutiei care a
urmat Covey, a trebuit sa-l confrunte direct pe acest profesor spunandu-i: „Nu-i
asa ca ai venit aici si-mi pui aceste întrebari nu pentru ca ai vrea sa afli ce
faci tu în timpul orelor, pentru ca stii mai bine decat mine acest lucru. Ci
îmi pui aceste întrebari pentru ca doresti de fapt sa afli ceea ce cred eu
despre tine, nu-i asa?” Prins la mijloc, noul profesor a trebuit sa recunoasca
ca acesta era de fapt realitatea si a continuat cerandu-si scuze pentru ca nu a
fost onest. Mai tarziu, referindu-se la acesta întamplare, Covey a scris: „Oamenilor
le plac scenariile. Daca unii dintre acestia sunt sustinuti în atitudinile lor
îsi alimenteaza mandria personala, ajungand treptat sa se autoînsele cu privire
la valoarea lor crezand cu tarie în identitatea falsa pe care si-o atribuie!” În
aceasta situatie erau si fruntasii religiosi din timpul Domnului Isus. Ei
rosteau cuvinte marete, foloseau un limbaj teologic si împlineau public cele
mai sofisticate ceremonii, dar rosteau numele lui Dumnezeu de pe buze, pentru
ca nu-L aveau în inima!
Atat de usor se poate ajunge la fatarnicie si astazi.
Pentru biserica din Laodicea, ce pretindea ca poseda toate binecuvantarile lui
Dumnezeu; Hristos sedea la usa! Nu cumva si-n cazul tau, Hristos este la usa?
Lasa-L sa fie o parte a vietii tale, pentru ca tot ceea ce vei spune despre El,
sa fi experimentat mai întai.
Postări
