„Dupa ce au fost
petrecuti de Biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si
Samaria, istorisind întoarcerea (convertirea) neamurilor la Dumnezeu; si au
facut o mare bucurie tuturor fratilor.” [Fapte 15:3]
La un
curs de pregatire pentru botez, un pastor a întrebat pe unul dintre
participanti semnificatia mai multor termeni teologici, cum ar fi: „pocainta”,
„botez” si „convertire”. Dupa ce a raspuns aratand semnificatia primmilor
termeni, cand a ajuns sa explice ce înseamna „convertirea”, acel nou credincios
s-a gandit putin, apoi a raspuns: „a converti înseamna a traduce valoarea unui
obiect în aur sau în valuta forte!”. Cei ce l-au ascultat au început sa rada, pentru ca desi a
fost exprimat un raspuns corect, acesta nu era sensul real al termenului
„convertire” dupa întelesul Biblic.
Cred
ca noi stim mai multe despre ceea ce înseamna cu adevarat convertirea, decat
acest candidat pentru botez. În sens Biblic, convertirea înseamna „o schimbare
a directiei”. Pentru a defini aceasta schimbare, în Vechiul Testament este folosit
termenul ebraic „SUBAH”, care apare de peste 1000 de ori si înseamna:”a te
întoarce la pozitia initiala” sau „a te întoarce la 180 de grade fata de sensul
directiei în care mergi!” În Noul Testament pentru a se defini convertirea, sunt
folositi termenii „EPISTREPHO” si „METANOEO” ce au aproape acelasi sens, indicand
o schimbare a directiei. Dupa etimologia cuvintelor folosite, putem spune ca o
convertire adevarata trebuie sa aduca si o schimbare a vietii spirituale.
În
trairea de fiecare zi, nu mai umblam pe drumurile pacatului, ci prin credinta
ne întoarcem la Dumnezeu mergand pe calea neprihanirii.
Postări
